Dar nu mereu..

Dumnezeu plecă după pîine și mă lăsă pe mine

în loc

să am grijă de oameni și greieri deopotrivă

greierii erau ușor de bucurat

îi adunam la grămadă

presăram cîteva fire de iarbă peste ei,

cîteva boabe,

turnam o picătură de apă

și ei cîntau și se greiereau între ei pînă toamna tîrziu

cu oamenii fu mai greu

îi așezai în bărbați și femei

dar feministele bodogăneau și bărbații se apucau de fumat și înjurat

[și invers]

pe copii îi împărțeam de obicei

 în buni și răi apoi, sub nas

mi se flutura de către părinții lor (bărbații și femeile de mai sus)

ba biblia ba coranul

în fine

încercai tot felul de combinații cu oamenii aștia

cu noroc și fără

săraci/ bogați,

proști/ deștepți,

 urîți/ frumoși

etcetera: ‘nic

și se făcu tîrziu și obosisem și Dumnezeu nicăieri

și-atunci

îi adunai pe toți la grămadă

presarai peste ei iarbă și boabe și

apă

și uneori și puțin pămînt

și cu ochii la greieri, care își vedeau de greiereala lor,

le povestii cît de greu e să te dai Dumnezeu

și cît de încet i se coace unoeri pîinea

Oster-Monath

your seconds stretched over me

like the arms of a lover

day and night

I thank you for my gifts

the whispers of his lips

(oh, his lips)

the air built around feathers

in towers and towers of freedom

the blades of grass betraying the wind

the blood gushing in petals of tulips

(oh, his tulips)

the sun kisses crushed by skin

like strawberries by tongue

you leave me no choice

no other choice but promise

on the silence of your lambs

that I’ll be yours,

 all yours

until May do us part

100% primăvară

prin noi curge aceeași sevă

așa se mînjesc corcodușii cu alb

îmi spui

și așa

fără rușine

soarele zgîrie nervos cu laba

prin parbrizul lipit cu ulei de lavandă

 în palmă ți se văd urme

de bulbi plesniți în același loc

 pendula din hol

își ucide minutele calm

cu bătăi regulate

în timp ce

cocorii au uitat din nou drumul spre casă

mi-e mintea limpede ca cerul

cînd te întreb

ai venit să înflorim pe același ram?

Poem cu capul în nori

la început ea îi împleti un semn de 

carte

din părul și cuvintele ei

el îl așeză pe gînduri

închise ochii și adormi

în vis se făcu dintr-o dată

iarnă

și părul și cuvintele ei îi împletiră un fular

ce-i acoperi  bărbia și gura

din care acum vorbeau amîndoi

si zilele treceau și noptile își plimbau pe sub nasul lor

luna

el lîngă foc, ea cu fruntea lipită de pătura

împletita acum din părul și cuvintele lui

 ce crescură înalt,

 înalt cît o casă, cît un turn, cît o lume

de basm în care

și el și ea

se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți

la ce oră le va ateriza sub picioare

pămîntul

Bagpuss never cries

we will find it we will bind it

we will stick it with glue glue glue

we will stickle it every little bit of it

 we will fix it like new new new

(The Mending song, Bagpuss)


*

your stripes are trembling in pink

the sun is still away

I hold you tight and then I think

'..this is our saddest day'

‘..he climbs a tree, I bet!' I say

‘or scoffs up jam on toast’

but you just turn your nose away

and meaow to me: ‘..get lost!’

a book, a car, a broken wheel,

a sock, a lego piece

I almost found my strength of will

when they invite a kiss

red cheeks, the riots, little lies,

the ‘I did not do it’ noise

the ‘mummy-this' and 'mummy-that’

the ‘can I have more toys?’

they’re in my throat.  I said ‘Good bye!’

while clinging to his voice

he’s growing up, you smelly cat,

the school trip was his choice

today until tomorrow comes

with red eyes, barely dry

I learn that little soldiers' mums

and Bagpuss never cry

..to Nicholas

Shhhh...

“Yes - but you would have to be half-mad to dream me up.“ – The Mad Hatter

aici nu ne atinge nimeni,

iepuroiul meu alb cu ceas și joben

mă poți striga în limba lui Nietzsche

ori picta în culorile lui Picasso

firul ierbii e lung nu oferit pe zodii

sau rang

cu gesturi lente visele sînt învîrtite

precum lămîia în ceaiul de dimineață

“You're almost Alice…” – The Blue Caterpillar

pe rochia mea în carouri

un nebun

își sărută încontinuu regina

și buzele-i gem

de cireșe

de sete

de foame

‘bea-mă’

pastila verde te înalță pe vîrfuri

cît să mîngîi luna pe frunte

‘mănîncă-mă’

pastila albastră mi te aruncă în sînge

într-un rollercoaster de inimă roșie

“Arrest that girl for unlawful seduction!”  Stayne – Kanve of Hearts

deasupra e lumea

un pachet de cărți jucate

privind prin gaura cheii

cu jind

“You're all late for tea!” The March Hare

Friday, 13

Jason, 

de cînd gestul tău înmănușat m-a oprit

lîngă acest trotuar căptușit cu licheni

mă uit fix în ochii tăi

o mare moartă

în care paragrafele legii înoată 

precum un banc de ton

ești atît de înalt, Jason

încît mă mir cum de epoleții tăi

nu-s acoperiți de zăpadă

tu vrei să știi cine sînt, de unde vin, unde merg

cu cine vorbeam

O, Jason, hai să fugim în Elveția

pe drum îți voi spune cum

moș Crăciun a trecut din nou deasupra Africii

fără să fi fost oprit de niciun copil

tu vrei adevărul meu Jason

și-l scoți din mine precum americanii

pertolul din Kuwait

vocea ta mi-ascunde mîinile la spate

și mă-ntreb tu unde-ți ții cătușele noaptea

soarele mă privește prin insigna ta ca un reflector

într-o cameră fără ferestre

pe lîngă noi traficul șerpuiește

ca o bandă rulantă în fabrica de biscuiți

și prin acest brrm stop brrm stop brrm

stop

numai eu știu, Jason,

cît de frumoase sînt diminețile

fără cozorocul tău aplecat la 45 de grade

peste acest parbriz

...dedicat ofițerului Jason K. de la Poliția Metropolitană din Londra

I do

you remember the corridor?

the corridor which carried our footsteps

like a golden chariot King Ahab

it took forever to understand

the white piano’s tune

our heart beats put it to shame

with every passing moment

we reached the room

turned the knob

the walls had pearled silky paper 

carefully designed for dream catching 

and we knew

there was no exit for love

no stairway, no door

no way out through the narrow balcony

but in each other’s arms

your mouth stilled

by mine

a wet gift from 

the sea

forgotten words

I remember

your hands talking to me slowly

like the lips of M. Monroe to

a crowd of marines

me panicking between lines

..to Mr Baby

You shall see

the day will follow its night

like a Labrador

the post box

the window in the attic

the piano key

the heart in the chest

shall be in complete harmony

with

plank exercises

the apple stalk per ritual

the walking for nothing

clichés and

not a speck of dust

I shall be white and obedient

minutes, rounder than ever,

shall pass

through each and one fixed point of the day

plus minus a couple of hours

it will be ok

with eyes clinging to a Boeing

you will love me heaps

and I, with my head in the clouds

shall miss you like snow

Note..

I was wondering if the scarf made last year

feels warm and soft  to your neck

holding above the chin I have bitten and kissed

or

if the Victorian blanket I knitted

covers well your knees

the ones I caressed when they were sore and bruised and bleeding

or

if you’re still listening to

the carol I sang in a lower key

after I cried and cried  with my arms in a knot around your waste on that platform

or

if you are growing the tulip bulbs I’ve sent you

in a row in a bunch or in a pot?

are the reds mixed randomly with the yellows?

or

if on our chess board

my queen has yet taken

your king

has the sorrow in your heart

been replaced with the

helium

of a party balloon?

every word you send me is a secret silver bullet fired under a full moon

this is our cozy underworld

the rest is nothing

(..from Mrs Baby to Mr baby)