Dar nu mereu..

Dumnezeu plecă după pîine și mă lăsă pe mine

în loc

să am grijă de oameni și greieri deopotrivă

greierii erau ușor de bucurat

îi adunam la grămadă

presăram cîteva fire de iarbă peste ei,

cîteva boabe,

turnam o picătură de apă

și ei cîntau și se greiereau între ei pînă toamna tîrziu

cu oamenii fu mai greu

îi așezai în bărbați și femei

dar feministele bodogăneau și bărbații se apucau de fumat și înjurat

[și invers]

pe copii îi împărțeam de obicei

 în buni și răi apoi, sub nas

mi se flutura de către părinții lor (bărbații și femeile de mai sus)

ba biblia ba coranul

în fine

încercai tot felul de combinații cu oamenii aștia

cu noroc și fără

săraci/ bogați,

proști/ deștepți,

 urîți/ frumoși

etcetera: ‘nic

și se făcu tîrziu și obosisem și Dumnezeu nicăieri

și-atunci

îi adunai pe toți la grămadă

presarai peste ei iarbă și boabe și

apă

și uneori și puțin pămînt

și cu ochii la greieri, care își vedeau de greiereala lor,

le povestii cît de greu e să te dai Dumnezeu

și cît de încet i se coace unoeri pîinea