a.m.

dezlipeşte-ţi frunzele de pe nas, cască lung

 unge-ţi încheieturile cu bale de melc

şi fă-mi un ceai cu lămîie si miere

întinde-mi turturele pe sîrmă şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba

în ochiul meu trîntor, nemişcător

prosteşte-mă cu o veste bună , scurtă, neadevarată

cu o orhidee înflorită în şanţ, cu un val nespart de ţărm

 încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr

dă-te aproape, aici, pe pat,  lîngă mine

aşază-mi un şal din caşmir pe umeri

o mînă de bărbat pe genunchi

şi citeşte-mi un articol banal din ziarul de ieri

lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului

cîţi morti, atîţia vii, şi-o singura ramă

din care trebuie să zîmbim cu toţii

pune-mi un Bach

lasă-mi draperiile trase ca un capac de cosciug

nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpiţa cu nori

şi nu mă întreba ce-am facut aseară

dimineaţo, de nu mă laşi să termin poemul ăsta

jur  că mă urc pe tine şi