Thursday, February 14, 2013

Carpe Diem




tu

genunchiul fără frică  pus pe acest pat

cînd pereții ard de jur împrejur

palma din gheață sculptată după fruntea și imaginea mea

tu știi cine sînt?

unde mergem și cît putem îndura?



degeaba închid  radioul, fereastra și mă ascund după ficus

ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă

prima și ultima rază alunecate după perdea

cu buze uscate  repet în urechea de plastic a telefonului

aici, apasă aici, dă drumul garoului

sîngele promis vieții, să curgă



brațele tale labirint știu sa țină piept inimii

știu să țină inima la piept

sînt gata.

am pus creionul jos

și termometrul și hîrtia și apa

poemul acesta se învîrte

eu amețesc și tu rîzi



3 comments:

Orin said...

My dear, if you feel like it: http://orin-mylife.blogspot.ro/2013/02/ce-am-primit-eu-si-va-dau-si-voua.html

Anonymous said...

greu de crezut dar cateodata raman perplex . cu vreo 2 ore inainte de-a posta poza
cu soldatul am scris
sunt cel mai bun soldat
nu execut niciun ordin
de tragere / am fost inrolat
sa sriu poezii de dragoste pe cerul rupt
de sateliti on-line
as vrea sa vad ca toata lumea LOVE
scris pe toate rachetele cu cea mai
mare raza

Anonymous said...

marunta agoniseala poezia
unui copil doborat nimic altceva
nu in orice poezie recunosti
glontul potrivit tie
care te duce
te trage pe o linie moarta si acolo
ramane vis regal trenul
nu are nevoie de groapa si restul
apartine naturii lasate din mana

prin subterane sau gasit doar planuri
fracturate si mai multe inimi lasate
de izbeliste sa unesca ceva
fara sa lege
alunecoasa treaba
a viitorului frumusete curgere
in trecut sa lege fara sa unesca
si restul
apartine comunicarii intr-o limba
subterana pe care nu o stapanesc
nimic altceva
inca