storc scutur şi usuc şi îngerii pe faţa pernei
chiar din ochi reaşez florile de pe tapet
dar torc draci pe-o bucată de lemn
strâng bucătăria-ntre coapse
pun şi capacul pe muştar
mi-aud copiii crescând
scuip şi... frec argint
apoi mă dau jos
mirosul de pat gol şi de periuţă de dinţi lipsă persistă
în andrele batiste ciorapi păr şi pori
în secundele de dintre bigudiuri
în pleznetul de buze pe pahar
în foşnetul paginii
în fine
arunc pumnalul
mă spăl şi pe mâini
în mine fâlfâie o arteră ruptă
între capulets şi montagues nu se mai poate face nimic
Notă: textul de mai sus a fost rearanjat în pagină de Adrian Firica
care şi-a dorit pentru o fracţiune din timpul lui (şi aşa preţios) să devină fie regizor fie o chestie de agăţat pe perete. Avem nevoie de oameni flexibili. May God grant his wish...:)
Mulţumiri!:)
No comments:
Post a Comment