Ziua cu trei picioare (Alternativă)

dimineaţa-mi întind oasele de femeie cuminte


storc scutur şi usuc şi îngerii pe faţa pernei

chiar din ochi reaşez florile de pe tapet

dar torc draci pe-o bucată de lemn

strâng bucătăria-ntre coapse

pun şi capacul pe muştar

mi-aud copiii crescând

scuip şi... frec argint

apoi mă dau jos



mirosul de pat gol şi de periuţă de dinţi lipsă persistă

în andrele batiste ciorapi păr şi pori

în secundele de dintre bigudiuri

în pleznetul de buze pe pahar

în foşnetul paginii

în fine





arunc pumnalul

mă spăl şi pe mâini

în mine fâlfâie o arteră ruptă





între capulets şi montagues nu se mai poate face nimic
 
 
 
Notă: textul de mai sus a fost rearanjat în pagină de Adrian Firica
 

 
care şi-a dorit pentru o fracţiune din timpul lui (şi aşa preţios) să devină fie regizor fie o chestie de agăţat pe perete.  Avem nevoie de oameni flexibili. May God grant his wish...:)

Mulţumiri!:)

ziua cu trei picioare

de dimineaţă îmi întind oasele în formă de femeie cuminte

apoi cu limba despicată în două îmi iau solzii la şlefuit

toc draci pe-o bucată de lemn

storc, scutur şi usuc îngerii din faţa de pernă

mi-aud copiii crescînd

scuip şi frec argint

din ochi reaşez florile în tapet

strîng bucătăria-ntre coapse

apoi mă dau jos

şi pun capacul la muştar



mirosul de pat gol şi periuţă de dinţi lipsă persistă

în

păr, batiste, andrele, pori, ciorapi

în

secundele dintre bigudiuri

în

pleznetul din buze de pahar

în

foşnetul paginii

în

fine



cică între capulets şi montagues

nu se mai poate face chiar nimic

arunc pumnalul

şi mă spăl pe mîini

în mine fîlfiie ceva cu artera ruptă şi zic



Sylvia Plath, închide te rog gazul!

de mîine se anunţă căderi masive în toate zonele

Say ‘aaAaAAaaaAa’...but quietly

on the silence ward

we tip-toe in

words

dressed like wounds

and fiddle with

spots

where the chin

hits the chest

repeatedly

incessantly

stretching them

wide into

smiles

over milk teeth

until tongues

lay dry

as prunes

Pumpkins...

Hello Halloween



After a whole year of waiting and hoping this night will come it finally happened…

Halloween has arrived.

The above pumpkin hand picked weighed and eye-measured in Sainsbury has finally met his destiny: the scariest carved vegetable to ever be displayed on my door step.



Passers by? …terrified.

Cats?...terrified (including the one recently adopted)

Little boys and girls?...forgot their names and screamed for their Mummy

Their Dads?...screamed for their Mummy and asked for beers.

Sweets filled up the house, my kids faces, the kitchen has become a decayed tooth prior to extraction.



In a word?



BLOODY GREAT SUCCESS!!!!!!!

(whatever, 3 words!)





But I ask you, readers, followers, time wasters and accidently comers to this blog.



What the hell did the carvers bellow think?



I mean, can they not tell the difference between hallow-art (see above) and their poor attempts to create scary pumpkins? It seems embarrassing to even display them as, you can all tell, the following vegetables have been massacred chopped and beheaded for no other reason but …boredom.



I shall let you judge this, for I know, in my heart and in my silly pretty head that there is one winner and one winner only…

Good bye Halloween!

 (my favourite...:D)

T I M E  W A I S T E R S!

Muuuuuwahahahahahahahaha...