Sunday, July 04, 2010

Hazel




în căpruii lui 

marea urla, se tăvălea

ca o femeie în travaliu

născînd 

unul după altul

valuri în spume sepia



pescăruşi cu penele grase de dor

izbucneau intermitent dintre gene

ţipînd din el

întunericul



de m-ar fi privit atunci

universul şi-ar fi ars

toate stelele

într-un singur

rug







da, acolo



2 comments:

Cenaclul literar "Lucian Blaga" din Sebes said...

Minunate metafore,imbracate in straie de sarbatoare...minunat poem!Felicitari!

Corina said...

va multumesc, sinteti generosi!:)