în căpruii lui
marea urla, se tăvălea
ca o femeie în travaliu
născînd
unul după altul
valuri în spume sepia
pescăruşi cu penele grase de dor
izbucneau intermitent dintre gene
ţipînd din el
întunericul
de m-ar fi privit atunci
universul şi-ar fi ars
toate stelele
într-un singur
rug
da, acolo
2 comments:
Minunate metafore,imbracate in straie de sarbatoare...minunat poem!Felicitari!
va multumesc, sinteti generosi!:)
Post a Comment