durerea îţi acoperă gura ca o palmă
şi-n spatele coastei
simţi forfota de ieri
dar tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaşte
din prima
vei călca sfios cu frica înainte
ca o făclie
cu trupul amorţit de timp
te vei întoarce în timp
să prinzi căderea acelei secunde
şi puterea va încolţi în tine
acolo unde nu încolţise nimic niciodată
şi din cînd în cînd sufletul îţi va plînge
ca un copil cu balon
pierdut de mama într-un parc de distracţii
6 comments:
sufletul si copilul cu balon :)
tare mi-a placut apropierea, sufletul zambitor si plangacios, cere dreptul la protectie
dedicata copilului cu balon din fiecare...:)
prezenta ta ma incinta mereu..
x
te-am gasit aici Corina
si te ascult cu la fel de multa placere ca pe agonia
te citesc acum :)
Angela - ma bucur ca ne gasim ca ne auzim, aici pe agonia, worls is such a small place!:)
ps care'i blogul tau sa trec pe la tine la o cafea?:))
pup
x
www.fustasocratesiardealul.blogspot.com
baloane peste baloane in blogul meu :)
hai la cafea :)
black one sugar..
pune apa!
:))
x
Post a Comment