arăţi bine
cînd nu ştii că eşti iubit
îţi atîrnă gîndurile în şuviţe rebele
sub frunte
braţele îţi pornesc altfel din trup
mai îngereşte
şi fără să vrei
oftatul ţi-e mult mai sincer
îmi place să te privesc tîrziu
cînd crezi că nu-ţi mai trece nimeni prin suflet
cînd îţi ţii singurătatea aproape de piept
ca fotografia unei femei frumoase
adormi uşor în fotoliu cu luna sub tîmplă
şi visul măsurînd cu precizie
distanţa dintre două puncte fixe pe inimă
plus/ minus o slăbiciune
zilnic
te răsfrîngi în mine din întîmplare
dar ochii mei tac
precum oglinda din hol
No comments:
Post a Comment