Undeva cîndva

nu te grăbi să mă iubeşti acum

(cît poţi iubi în cîteva decenii)

eu zic să aşteptăm veşnicia

ne vom petrece apusurile

unul în liniştea celuilalt

sub lespezi reci în ritm de

iederă

nu te grăbi să mă iubeşti aici

(cît poţi iubi cu 2 mîini şi-un trup)

eu zic să renunţăm la pielea asta încă netedă

vom alerga goi printre stele

două raze incandescente

căutînd haosul

dar dacă timpul şi universul nu ne vor

iubeşte-mă acum, în văzul soarelui

aici, în lanul ăsta cu maci

numai te rog

nu te grăbi

Stonehenge

am ajuns într-un punct sugerat

teoretic

la capăt de noi

şi început de ceva

aerul vibrează liber

între pietre albastre

îmbrăţişări druide

sub cer păgîn

în cercuri din ce în ce

mai vinovate

pămîntul se învîrte

şi noi cu el

practic

nu ne poate dovedi

nimeni

Doar femeie

sînt femeie

îmi place să mut munţii din loc

din curiozitate

să văd cum se priveşte lumea

prin ochi de bărbat

dimineaţa, după ce i-am învăţat tot ce ştiu

duc copiii la şcoală

seara dacă şi-au făcut temele

îi las să-şi apere ţara

port pantaloni ca să fac paşii mari

să trec peste ani lungi

să încalec armăsari sălbateci, situaţii complexe

cînd plouă mult şi vîltoarea îmi trece de umeri

îmi suflec poalele

din obişnuinţă

ridic vocea mai uşor decît piatra

la cei ce mă numesc păcătoasă

în rest îmi respect programul de femeie

de luni pînă luni

Penetrări

în clipa aceea cu lună plină
mi-ai spus adio
te-am ţinut strîns în mine ca o ultimă suflare
apoi te-ai dus
prin lacrima grea
neplînsă
ţi-am privit mersul sigur
dizolvîndu-se treptat
în adîncul nopţii
tîmpla obosită s-a resemnat
din coşul de plumb al pieptului
am expirat lung fumul vieţii noastre în doi
cum nu a fost să fie

privind o stea căzătoare
cu traiectorie bine definită
am alunecat lin în uitare
ca într-o stare de bine
fără margini

***

de atunci luna plină s-a transformat în becul din colţul străzii
iar steaua căzătoare într-o cutie goală de conservă
de porc