iar,
de te vei trezi cu
gura căscată ca o potecă pustie
în fața unui oraș
nou, o lume cu avioane și roboți
cu turle înfipte
în aerul proaspăt și liber
pe străzile
căruia
nu ai băut, nu ai
mîncat, nu ai apucat să gemi
și să minți
în pîntecul
căruia nu ai văzut încă ceața
bancherii rînjind
în limuzine
și tomberoanele
trăznind răsturnate
deasupra căruia
norii se adună si
se destramă altfel
și soarele (o,
soarele)
se aruncă în gol spre mulțimea orbită
dintotdeauna
ascunde-ți
punctul de unde ai plecat
pe harta
întocmită în piept
deschide porțile,
brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt
și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul
la mînă
[to Al...]
No comments:
Post a Comment