Pînă în martie

nu vă luați după toamnă
e o căsătorie aranjată de Dumnezeu
cu Bacovia
veți fi mereu singuri la masa lungă de plumb
cu ochii blegi tînjind după V-ul cocorilor
cobai ai melancoliei,
gura ei e plină de
frunze cu gingii galbene
vă spune numai prostii
cu gust de ceață
voi le trageți adînc în plămîn
tușind în batista plină cu sînge
voi îi lingeți podul palmei
scriind felicitări tristeții
îmi voi face o funie
din visele voastre moarte,
din sicriele voastre monotone
din crinii voștri plini de praf
mi-o voi pune în jurul gîtului
și-mi voi da drumul
spre țările calde