That night (...when Daddy said no)

nu ştiu ce mi-ai spus
dar ai întors toate femeile din mine

unele se rugau din ce în ce mai des
altele se rujau din ce în ce mai roşu
doar una
te-a ignorat

i-ai părut chiar obraznic
un copil străin cu ochi verzi şi păr zburlit
dînd buzna la masă de oameni cumsecade

nu ştiu ce i-ai spus
doar că ai luat-o de mână
respiraţia
departe



...to Cosma

The howling

you know me
I am your howling


the storm that
haunted every village of your soul
killed your roses
massacred your children
and demolished your church


every gentle breeze
on the back of your neck
a natural disaster
since

Hindsight

dimineaţa asta nu schimbă nimic

eşti acelaşi aeroport spaţios cu
duty free
şi pistă aglomerată
din tine nu voi pleca niciodată uşor
decît cu o moarte în suflet
decolînd cu pleoapele strînse
unghii roase din carne
şi centura vieţii lipindu-mă de-un scaun electric
într-o numărătoare mereu
inversă



s-ar fi putut mult mai rău



aş fi putut rămîne suspendată
în spaţiul traiectoriilor incerte
o amnezie
din care m-aş fi întors zîmbind tuturor
fără să ştiu de ce
un mănunchi de tendinţe spre bine
în comă ireversibilă

desigur

aş fi putut alege calea de mijloc
sigură
pavată cu pietre de compromis solid
un cearşaf mototolit
şi cîteva sticle goale
trăznind a realitate expirată

ori

aş fi putut să-mi pierd
cumpătul
direcţia în sensul giratoriu
răbdarea
cel mai bun prieten
ultimul penny
primul gest de tandreţe
şi momentul


nu


promit să nu desfac acest nod
e tonul continuu/ ascultat cu o speranţă absurdă în
ziua de mîine