a.m.

dezlipeşte-ţi frunzele de pe nas, cască lung

 unge-ţi încheieturile cu bale de melc

şi fă-mi un ceai cu lămîie si miere

întinde-mi turturele pe sîrmă şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba

în ochiul meu trîntor, nemişcător

prosteşte-mă cu o veste bună , scurtă, neadevarată

cu o orhidee înflorită în şanţ, cu un val nespart de ţărm

 încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr

dă-te aproape, aici, pe pat,  lîngă mine

aşază-mi un şal din caşmir pe umeri

o mînă de bărbat pe genunchi

şi citeşte-mi un articol banal din ziarul de ieri

lumea e un demon rătăcit prin coridoarele raiului

cîţi morti, atîţia vii, şi-o singura ramă

din care trebuie să zîmbim cu toţii

pune-mi un Bach

lasă-mi draperiile trase ca un capac de cosciug

nu-mi arăta ceasul cu limba, nu-mi scoate capul din căpiţa cu nori

şi nu mă întreba ce-am facut aseară

dimineaţo, de nu mă laşi să termin poemul ăsta

jur  că mă urc pe tine şi

I do

do you follow rainbows to the end of the road

and pretend they end there with a screech of the breaks

or perhaps you miss the train and convince yourself that

you were on the wrong platform or you were there just

waving someone goodbye

or do you receive flowers from people you never loved

and your ‘thank you’ is the discorded key of a piano
 in the middle of a concert

do you make someone cry and comforting them is a trembling hand

a surgeon never shows the world

do you etcetera your list of to do’s into a painted oblivion

and never ever want to admit

that your blues are not just a shade of angry skies

do you talk too much so you can never hear

the voice of your loneliness

bouncing of the walls of your room

do you read tones of recommended books  

to help you catch another day

while tomorrow comes and discards you into yesterday

without a word of apology

do you stumble across true love and wish you broke a leg

rather than a heart

do you think this poem is nothing to do with you

Apucîndu-l de falcă

ridică-te

ridică-te şi umblă îţi zic

ori vrei să fi cărat cu roaba la groapa cu ceilalţi

ce-mi stai chircit între pături cu pumnii la gură

în noptile albe şi reci, ca-n pian clapele

te scoală , blegule bleg

vrei  lapte? struguri? lego?

vrei  trup de bărbat? inimă de copil?

ai tras după tine un tanc peste carne şi oase

şi-acum te culci peste ele

le pipăi, le pupi şi le mîngîi pe cap

hai, mişcă un deget

spală un geam, udă un ficus

fă viaţă în jur

Merde! arăţi ca o ploaie de vară-n găleată

pune-ţi bigudiuri, caută-ţi rujul, fă piruete-n vitrină,

umbră de femeie nebună

ţi-am adus Rumi şi Lulu şi un braţ de buline

degeaba-ţi rozi unghiile cu nasul în zid şi genunchii la piept

degeaba mori, degeaba iubeşti

sufleţel, de n-ai fi al meu aş rîde de tine

pînă mi–ar crăpa faţa