Supercalifragilisticexpialidocious

...am spus

din prima, fără să bîlbîi
în mijloc de scenă cu reflectoarele albe
lingîndu-mi gleznele ca un labrador
nu mi-a tremurat vocea
nici nările
braţele s-au ţinut de trup
ca doi cavaleri de arcul întins

şi ca aţa prin ac am împins atent gîtul subţiat înainte
prin golul de aer ce se căsca de jur împrejur cît un colac de salvare
apoi bărbia, nasul, ochii, unul cîte unul
pupilă prin pupilă/ iris prin iris
pînă cînd limba
a trecut dincolo şi s-a înfipt

sala se ridică, vui, se umflă ca un plămîn ieşit din mare
şi încremeni cu palmele lipite
eu nu mă mai ţineam de nimic,
zîmbeam şi adunam florile

atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
mi-a şters încet şi apăsat buzele de roşu