e smoală cu crini şi pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi palmele noastre alintă cuţite
şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer
duminica ţipă la vrăbii şi-nghite
plăcinte cu măr, praf de puşcă şi gin
şi lanţuri ne trag înapoi zornăite
şi-n parcuri cresc tei cu miros de pelin
la şoapte ne luăm şi murim din cuvinte
ce nimeni nu ştie cînd/ cum/ cît le-am spus
şi gloanţe de frică ne-aleargă prin minte
şi plîngem cotoare de soare apus
ei rîd şi ne-arată cu mîna-nainte
noi poftim şi tîrîm setea goală prin spini
şi mă strigi şi te-aud şi tăcerea-i fierbinte
şi aş vrea şi te-ntorci şi-i mereu şi suspini
e linişte-n noapte,-i răpciune iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi lumea se culcă pe cant de cuţite
şi inima bate ca un pas de-ofiţer
