* așa, legată la ochi, cum ești
cineva te va lua de mînă
îți va deschide ușa iar obrajii tăi vor recunoaște
aerul moale ce trece peste ei cu o sfială familiară
podeaua va scîrțîi în același loc
* vei surîde
vei mîngîia ficusul acum mai înalt
cu același gest
apoi vei urma coridorul
îți vei aminti cît de lung este
și cît de întunecat
* precum sub eșarfa mov ochii
inima îți va bate același bu-bum bu-bum
vei întoarce capul din instinct spre stînga
acolo era [este?] un tablou cu maci
vei pipăi cu degetele gaura peretelui din dreapta
unde ciocanul a mușcat din zid
* nu te-ai priceput niciodată să lovești cum trebuie
unu
doi
trei
apoi urmează pasul cel mare
* peste pragul de care te-ai împiedicat mereu
te vei opri
cineva îți va da drumul la mînă
îți va scoate eșarfa
dar tu vei știi ce este în fața ta
* este același dulap cu umerașe goale care încă se bălăngăne în miros de lavandă
și nu vei deschide ochii
