inima mea
a devenit un organ inert
un fel de apendice necesar supravieţuirii
nu mai tresare la nimic
bate monoton
ca pendula din hol
fără să-i pese de
culoare, viaţă sau poezie
stă cu ochii holbaţi pe geam
şi numără încet zilele
la început am ignorat simptomele
şi mi-am zis că plouă prea mult
apoi am urmărit-o cu coada ochiului
şi i-am văzut atriile pline cu lacrimi
doctorii mi-au spus că ECG-ul e bun
dar că are ceva probleme cu polaritatea
la nord, îi e frig
la sud, îi e dor
nu mai înţeleg nimic
creierul a trebuit să preia nişte funcţii vitale
iubirile au devenit raţionale
patimile au fost domolite
iar dorinţa arde la foc economic
uneori visez că inima mea
funcţionează normal
că o ţin în căuş de palmă
ca altădată
jumate mie - jumate ţie
mă inund de lumină şi rîd iar in hohote
dar mă trezesc
şi mi-ar părea rău
dar n-am cu ce
