Capacităţi

durerea îţi acoperă gura ca o palmă
şi-n spatele coastei
simţi forfota de ieri
dar tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaşte
din prima

vei călca sfios cu frica înainte
ca o făclie
cu trupul amorţit de timp
te vei întoarce în timp
să prinzi căderea acelei secunde

şi puterea va încolţi în tine
acolo unde nu încolţise nimic niciodată
şi din cînd în cînd sufletul îţi va plînge
ca un copil cu balon
pierdut de mama într-un parc de distracţii

Class 2009

aici stau toate sentimentele
cuminţi, aşezate pe fund de ghiozdan
în bănci vechi din care privim zilnic
în aceeaşi direcţie

n-am mai deschis demult o carte la pagina ta
şi seara mă culc pe gîndul vinovat
că tema semnată cu iniţialele mele şi numele tău
a fost făcută de mîntuială

la început scriam totul direct pe curat în lietere egale
aplecate în sensul ales doar de tine
coperţile de azi acoperă doar frînturi de notiţe
luate pe fugă

de ceva vreme visez
visez că sună clopoţelul şi că vine vacanţa mare
fără teme, fără ‘pe de rost’
cu frişcă, plajă şi activităţi extraşcolare

mă trezesc cu mîna ridicată
fără să ştiu răspunsul
fără să fi auzit întrebarea

doar cu dorinţa de-a mai păcăli un trimestru
de a trece mai repede peste unele subiecte
şi de a nu repeta anul

Pretence

“..to keep their love you keep pretending ” Jim Morisson



I squashed a butterfly in my hand
pretending
its blue was a sacrifice
to the sky

I killed a baby snail with my foot
pretending
my loose step was
its inevitable ending

I corrupted you
with a smile
and I stopped pretending

Sorry

all you have to do is stop
and breathe in truth from a different angle
allow the surge of our last togetherness
to buffer the poison

but there’s no strength left in your arms
to embrace
the power of forgiveness
no tears, no eyelids to cover my lie

I’m watching rage
spreading on your face
like death on a foreign battlefield
shredding the universe
of all the stars
we ever counted

I hear distance settling in the rhythm
of your galloping heart
and the growing of
my lust for yesterday

oh, there’s such glory in your silent eyes
and such retreat
I guess I’ll never find
the word to break it

60s

this minute is killing me

is undressing its time slowly
rounding its seconds
at small and regular
intervals

it doesn’t even know that
it’s mine
it’s going to be over
it will never come back

I accelerate
take pictures cry love hate
fuss

every passing moment
becomes more unique than the
previous one

between the penultimate and last one
a breath of air opens
I am afraid to take it

Junkie (...trippy poem with her)

zilele se tîrau pe de rost
în spatele pleoapelor
obloane
între universul tavanului şi trup

ochiul îţi developa neobosit
aceleaşi filme de arhivă
le rula strîns în imagini
mute, subţiri,
the perfect joint

mai întîi
direct în plămîn
trăgeai adînc traseele privirii
cu efecte din ce în ce mai secundare
şi uitări de sine

apoi fericit
lăsai palmele să decupeze în aer
conturul
de fiecare dată mai imposibil
de aproape
de al ei

That night (...when Daddy said no)

nu ştiu ce mi-ai spus
dar ai întors toate femeile din mine

unele se rugau din ce în ce mai des
altele se rujau din ce în ce mai roşu
doar una
te-a ignorat

i-ai părut chiar obraznic
un copil străin cu ochi verzi şi păr zburlit
dînd buzna la masă de oameni cumsecade

nu ştiu ce i-ai spus
doar că ai luat-o de mână
respiraţia
departe



...to Cosma

The howling

you know me
I am your howling


the storm that
haunted every village of your soul
killed your roses
massacred your children
and demolished your church


every gentle breeze
on the back of your neck
a natural disaster
since

Hindsight

dimineaţa asta nu schimbă nimic

eşti acelaşi aeroport spaţios cu
duty free
şi pistă aglomerată
din tine nu voi pleca niciodată uşor
decît cu o moarte în suflet
decolînd cu pleoapele strînse
unghii roase din carne
şi centura vieţii lipindu-mă de-un scaun electric
într-o numărătoare mereu
inversă



s-ar fi putut mult mai rău



aş fi putut rămîne suspendată
în spaţiul traiectoriilor incerte
o amnezie
din care m-aş fi întors zîmbind tuturor
fără să ştiu de ce
un mănunchi de tendinţe spre bine
în comă ireversibilă

desigur

aş fi putut alege calea de mijloc
sigură
pavată cu pietre de compromis solid
un cearşaf mototolit
şi cîteva sticle goale
trăznind a realitate expirată

ori

aş fi putut să-mi pierd
cumpătul
direcţia în sensul giratoriu
răbdarea
cel mai bun prieten
ultimul penny
primul gest de tandreţe
şi momentul


nu


promit să nu desfac acest nod
e tonul continuu/ ascultat cu o speranţă absurdă în
ziua de mîine

Bukowski on poetry...