durerea îţi acoperă gura ca o palmă
şi-n spatele coastei
simţi forfota de ieri
dar tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaşte
din prima
vei călca sfios cu frica înainte
ca o făclie
cu trupul amorţit de timp
te vei întoarce în timp
să prinzi căderea acelei secunde
şi puterea va încolţi în tine
acolo unde nu încolţise nimic niciodată
şi din cînd în cînd sufletul îţi va plînge
ca un copil cu balon
pierdut de mama într-un parc de distracţii
