(coleric vs melancolic)
dorothy știa că diagnosticul ei fusese dat altei paciente
îi mărturisi asta preotului, pe facebook
apoi gardienilor care o așezau în scaunul electric,
îi aranjau electrozii și o încurajau să zâmbească
în timp ce îi legau gura cu șireturi și poezii ude
totul va fi bine – îi spuneau și vocile care acum vorbeau regulat
la telefon cu cele din capul bunei speranțe -
analizele ți-au ieșit perfect, toate testele la suspiciune au ieșit negativ,
sângele tau este alb, pur, rece:
hematii 0, ritm cardiac 0, saturație 0 - nu ai nimic,
nu ți-a mai rămas nimic
fericită în sinea ei și a celor care îi deschideau plăgile din piept
una câte una precum nuferii pe apă
dorothy își scoase cămașa de forță, tuburile și papucii și se așeză pe marginea prăpastiei
privind cu jind la cei ce se aruncau în gol
curând vor veni sărbătorile în toate pavilioanele spitalului
muzica va curge prin difuzoare și pâlniile de la duș
pacienții se vor îmbrăca în staniol
își vor adăpa setea din fântânile publice
iar sângele rămas de la transfuzii va fi folosit pentru a colora globurile,
nasul lui rudolf și buzele femeilor
până atunci, ca în fiecare sfârșit de an
dorothy se va înscrie la proba practică de piruete în căruț cu rotile
la concursul de poezii fără muză în numărătoare inversă
își va mima zilnic identitatea în oglinda lacului cu/ fără/ Odette/ Odile
va prinde o rază de soare cu dinții și o va trimite iubitului
care recent se mutase într-un apartament aranjat cu gust undeva prin Vega
apoi, după o consultație meticuloasă a vocilor interioare și a prognozei meteo
își va surprinde live propria moarte pe linoleu în stil forensic.
cu creta
Showing posts with label loialitate. Show all posts
Showing posts with label loialitate. Show all posts
Friday, January 08, 2016
L'air du temps 2
Labels:
Corina,
dezamagire,
dorothy,
dragoste,
fericire,
loialitate,
melancolie,
pacient,
papouis,
spital,
vega
Saturday, October 05, 2013
Apucîndu-l de falcă
ridică-te
ridică-te şi umblă îţi zic
ori vrei să fi cărat cu roaba la groapa cu ceilalţi
ce-mi stai chircit între pături cu pumnii la gură
în noptile albe şi reci, ca-n pian clapele
te scoală , blegule bleg
vrei lapte? struguri?
lego?
vrei trup de bărbat?
inimă de copil?
ai tras după tine un tanc peste carne şi oase
şi-acum te culci peste ele
le pipăi, le pupi şi le mîngîi pe cap
hai, mişcă un deget
spală un geam, udă un ficus
fă viaţă în jur
Merde! arăţi ca o ploaie de vară-n găleată
pune-ţi bigudiuri, caută-ţi rujul, fă piruete-n vitrină,
umbră de femeie nebună
ţi-am adus Rumi şi Lulu şi un braţ de buline
degeaba-ţi rozi unghiile cu nasul în zid şi genunchii la
piept
degeaba mori, degeaba iubeşti
sufleţel, de n-ai fi al meu aş rîde de tine
pînă mi–ar crăpa faţa
Labels:
corina papouis,
dragoste,
femeie,
iubire,
loialitate,
poem,
viata
Subscribe to:
Posts (Atom)
