Twilight

azi noapte
ţi-am învelit uşor ochii.

adormisei cu ei deschişi 

spre craterul Donna

şi-ntregul univers se strecurase,

se foia 

acum în ei după toate legile fizicii

în zori, 

după ce ursa mare şi cea mică 

şi-au agăţat cuminţi roţile  în cer, 

i-am închis.

să nu dea în ei soarele

care în vis

se făcea că apune în altă parte

Şi iată cum..

dis de dimineață

soarele își gîdilă ceața cu limba

apoi se chircește în cer

așteptînd ca tu

să-ți plimbi degetul mic peste litere

buzele sorb cafeaua

mai neagră decît doliul femeilor 

și se deschid în cel mai frumos zîmbet

spre răsărit 

vindecînd subit frica de cancer

galopînd spre prăpăstii, neîncetat,

lumea e același bizon

privit de sub un maldăr de cărți

însă tu găsești mereu un motiv

să mă ierți 

că te iubesc mai puțin decît mîine

vîntul ce-ți mîngîie fruntea e un taifun căzut în genunchi

în jurul fîntînii copiii se țin din nou de mînă 

adăpîndu-ne ochii și-ntre tîmple

un tumăfacifericit

se zbate

precum un Adonis albastru

Meanwhile, in the Tower of London

o femeie mîngîie eșafodul și rîde
aici, spune ea supușilor, aici îmi voi odihni mîinile și bărbia aici
și-n golul dintre
nu va rămîne decît nodul din gît
am un gît mic
din care nu va curge nici sînge nici frică

apoi își smulse perlele ce săreau lucind ca stropii de ploaie
printre corbii adunați la picioarele ei
își rupse rochia cusută în fir de aur
și bandajă brațul obosit al călăului
care-și ascuțea plîngînd în hohote barda

coroana o aruncă mulțimii
și țipetele lor o făcură sa rîdă din nou
zeci de femei îi despleteau acum părul
care încă mirosea a mîinile Lui
și îi spălau fruntea cu apa scoasă din fîntînă de El
îi șopteau cuvinte din cartea Lui
și mîngîiau buzele prelingîndu-se leneș pe-un sîn

și cum soarele îi topea lanțul în gleznă
ea se minuna de frumusețea cerului
dedesubt și desupra
iar coada ochiului stîng se cuibări în
mîna ce se ridica drept și sigur
deasupra capului ei

în haine din paie se înălță atunci peste lume
și spuse:
în erezie puterea dragostei
se așază în genunchi
și se roagă
în erezie puterea dragostei
se așază în genunchi
și repetă:
"Jesus, save Mylord, my goodliest and gentlest Master of all times
Jesus, save Mylord my goodliest and gentlest Master of all times
Jesus, tell Mylord my goodliest and gentlest Master of all times that I .... ..."

*

-Baby!
-Mylord?
-Trezește-te! visezi.

x

Astăzi

pămîntul meu se învîrte

din cauza asta, cu nemiluita,

am pierdut stoluri întregi de păsari,

nori şi avioane

pînă cînd dumnezeu a tăiat lumina

de-a trebuit sa ne iubim alb şi negru

toamna aceasta

între şi jumate şi fără un sfert

ni se face groază

de frig

de alb

şi de negru

el, grijuliu

mă lipeşte de sobă

şi aţîţă focul cu ochii

pînă ce hornul scoate dragoste în fumuri groase

pe care-l tai cu un cuţit pentru pîine

cînd ne revenim din tuşit ori visat

ne vedem în oglindă

sîntem încă albaştri de dor

un basorelief în marmoră

eu  cu sînii pictaţi de un pictor celebru

el cu braţele lui Venus ascunse la spate 

Hazel

în căpruii lui 

marea urla, se tăvălea

ca o femeie în travaliu

născînd 

unul după altul

valuri în spume sepia

pescăruşi cu penele grase de dor

izbucneau intermitent dintre gene

ţipînd din el

întunericul

de m-ar fi privit atunci

universul şi-ar fi ars

toate stelele

într-un singur

rug

da, acolo

Apoi

am deschis ochii...

din pori şi buze

ne curgea abundent albastru

(trăsesem probabil cerul adînc, în plămîni)

sub noi iarba

ne asculta inimile

încolăcite de acelaşi şarpe,

sîsîind

într-o mînă ţineam coapsa udă a rîului

în cealaltă coapsa albă a lunii

între ele pămîntul se rotea încet

ca o linguriţă de argint

în ceaiul cu miere

am închis ochii...

(undeva greierii-şi chemau aproape noaptea)

restul

a urmat

de la sine