Bono recites Bukowski (BRB)

'Roll the dice' by Charles Bukowski, recited by Bono

Polka dot

rochiile cu buline se deosebesc
de toate celelalte rochii

ele îşi poartă femeile cu
(mo)tivul pe faţă
indiferent de ce le e scris
fiecare bulină este un punct pe I
dilatat într-o pereche de buze
ţuguiate perfect
un crater pe suprafaţa inimii
descoperit din greşeală
de gloria unui bărbat profesionist
cu lunetă

rochiile cu buline nu pot fi comparate
nici între ele şi nici
cu cele în carouri
(carourile sînt un fel de hotare mici şi nervoase)
pot fi în schimb
uşor confundate cu pojarul
ori alte chestii din copilărie
dar nu...

vezi bulina asta?
aici a fost înfipt
ultimul steag
de exemplu

The art of drowning...by Billy Collins

Video Poem from School of Design and Media on Vimeo.

video by Lindsey Butler

Now

it’s not for me to say
when my sun shall set
in your heart
it’s a clock’s job
God is checking it out on his wall
and pushes the mary-go-round of time
with his finger
sipping seconds and months
from the cup of eternity

I’m lucky
on my wall there are no clocks
no paintings
no posters
or pictures of you
but a long list
of people I’d rather be
right now

Adagio in D minor

mîinile tale se strivesc în poala unui
trup inert cu obraji palizi
aripile, ochii, buzele
da
autentice
‘Made in heaven’
de unde probabil ai şi căzut
ori alunecat ori te-a împins cineva

cînd înghiţi, mărul lui adam se zbate
între moarte şi viaţă şi
imediat de sub
pielea
scorojită de ură a
pămîntului izbucnesc vulcanii
ca un hohot din coşul pieptului
împroşcînd lavă peste iarba proaspăt cosită

vuietul încă se mai aude
într-un punct
fix
mai sus de tropicul
cancerului pe care razele nu mai
cad incandescent şi perpendicular de mult

pe planeta asta cuvintele sînt
mai rare ca aerul
nu au voie
nu ştiu
nu pot
să
pună mîna
pe steag să-l fluture
să spargă craterii de gheaţă
ci doar să îndemne la luptă şi haos
iar pămîntenii mei incă nu au descoperit curajul


eu îţi privesc miinile strivite în poală
din spatele lor
tu înghiţi
şi
lava urcă
ne ajunge pîna la rotule,
pînă la bărbii, pînă la lumina ochilor
de unde numai soarele ne mai poate orbi

şi...

...viaţa se derulează

oricum

aruncată
cu stîngăcie
spre mal
ca o funie
împletită din
nimicuri
şi aşteptare

uneori

împărţită în
4
precum
o inimă
cu odăi
goale
în care
cineva
încearcă

mereu

şi inutil
să se mute
pentru a
mai apuca
o zi...

28 Days Later Soundtrack - In The House - In A Heartbeat Found at abmp3 search engine

Slow dance...(by David Weatherford)

animation and design by Andrew Barber

How to train your dragon

Yeah...

Another kids story...

Stuck for two hours or so with popcorn and two little boys in the dark...(make that three)...
A list of things-I’d-rather-do-on-a-Sunday pops to mind: reading, listening to classical music (found a bunch of CD’s in a box under my bed the other day), washing my hair, pairing up socks, watching the magnolia tree grow, counting the marathon runners...
But no, they insisted I come along...

Damn!

Oh, well: 3D glasses/ tickets/ soda/ popcorn/ premier sits. So far - so good, let’s get through the hard bit...I'm bracing myself...

So, 10 minutes pass – I’m not bored...
30 go – this is actually ok...
1.00 hour – I like it.
1 hour and a bit - I love it!!
Towards the end I was fascinated, in tears, cheering, and shouting at the kids to be quiet...

So...

Not everything that looks and behaves ugly is bad...people always resist change...and if you haven't got what it takes to kill...you probably have something better up your sleeve...use it! If you can't beat them, join them...

I now know how to train a dragon.
Do you?

(Well, that's just a glimpse of it...)

Unlike others

you’re one tough tree branch
that would hold the nests
of all birds flapping their wings
freely
in my sky

you’re so beautifully disguised
as a bathrobe
waiting, waiting
long after the running waters have stopped
soft and still
to be filled up
by me

you’re by far
the loudest thunder
striking the same spot
over and over
despite no weather warnings

you’re so me..




you’re welcome

In other words...

perhaps is not all
that bad
perhaps the way I see it
and the way you see it
are just two poles
of the same Earth
spinning around a dying sun
for its survival
in other words
the going backward
and the going forward
the yesterdays and the tomorrows
are just coordinates
you
a dot
on God’s graph
following
the unpredictable trajectory
of fate
on some wall
in Haven

me?
oh, me too...