...in other words

Poem cu capul în nori

2012-02-06T17:08:00.001Z

la început ea îi împleti un semn de

carte

din părul și cuvintele ei

el îl așeză pe gînduri

închise ochii și adormi

în vis se făcu dintr-o dată

iarnă

și părul și cuvintele ei îi împletiră un fular

ce-i acoperi bărbia și gura

din care acum vorbeau amîndoi

si zilele treceau și noptile își plimbau pe sub nasul lor

luna

el lîngă foc, ea cu fruntea lipită de pătura

împletita acum din părul și cuvintele lui

ce crescură înalt,

înalt cît o casă, cît un turn, cît o lume

de basm în care

și el și ea

se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți

la ce oră le va ateriza sub picioare

pămîntul

Bagpuss never cries

2012-02-04T12:08:00.002Z

we will find it we will bind it

we will stick it with glue glue glue

we will stickle it every little bit of it

we will fix it like new new new

(The Mending song, Bagpuss)

*

your stripes are trembling in pink

the sun is still away

I hold you tight and then I think

'..this is our saddest day'

‘..he climbs a tree, I bet!' I say

‘or scoffs up jam on toast’

but you just turn your nose away

and meaow to me: ‘..get lost!’

a book, a car, a broken wheel,

a sock, a lego piece

I almost found my strength of will

when they invite a kiss

red cheeks, the riots, little lies,

the ‘I did not do it’ noise

the ‘mummy-this' and 'mummy-that’

the ‘can I have more toys?’

they’re in my throat. I said ‘Good bye!’

while clinging to his voice

he’s growing up, you smelly cat,

the school trip was his choice

today until tomorrow comes

with red eyes, barely dry

I learn that little soldiers' mums

and Bagpuss never cry

..to Nicholas

Shhhh...

2012-01-23T10:42:00.002Z

“Yes - but you would have to be half-mad to dream me up.“ – The Mad Hatter

aici nu ne atinge nimeni,

iepuroiul meu alb cu ceas și joben

mă poți striga în limba lui Nietzsche

ori picta în culorile lui Picasso

firul ierbii e lung nu oferit pe zodii

sau rang

cu gesturi lente visele sînt învîrtite

precum lămîia în ceaiul de dimineață

“You're almost Alice…” – The Blue Caterpillar

pe rochia mea în carouri

un nebun

își sărută încontinuu regina

și buzele-i gem

de cireșe

de sete

de foame

‘bea-mă’

pastila verde te înalță pe vîrfuri

cît să mîngîi luna pe frunte

‘mănîncă-mă’

pastila albastră mi te aruncă în sînge

într-un rollercoaster de inimă roșie

“Arrest that girl for unlawful seduction!” Stayne – Kanve of Hearts

deasupra e lumea

un pachet de cărți jucate

privind prin gaura cheii

cu jind

“You're all late for tea!” The March Hare

Friday, 13

2012-01-15T09:58:00.001Z

Jason,

de cînd gestul tău înmănușat m-a oprit

lîngă acest trotuar căptușit cu licheni

mă uit fix în ochii tăi

o mare moartă

în care paragrafele legii înoată

precum un banc de ton

ești atît de înalt, Jason

încît mă mir cum de epoleții tăi

nu-s acoperiți de zăpadă

tu vrei să știi cine sînt, de unde vin, unde merg

cu cine vorbeam

O, Jason, hai să fugim în Elveția

pe drum îți voi spune cum

moș Crăciun a trecut din nou deasupra Africii

fără să fi fost oprit de niciun copil

tu vrei adevărul meu Jason

și-l scoți din mine precum americanii

pertolul din Kuwait

vocea ta mi-ascunde mîinile la spate

și mă-ntreb tu unde-ți ții cătușele noaptea

soarele mă privește prin insigna ta ca un reflector

într-o cameră fără ferestre

pe lîngă noi traficul șerpuiește

ca o bandă rulantă în fabrica de biscuiți

și prin acest brrm stop brrm stop brrm

stop

numai eu știu, Jason,

cît de frumoase sînt diminețile

fără cozorocul tău aplecat la 45 de grade

peste acest parbriz

...dedicat ofițerului Jason K. de la Poliția Metropolitană din Londra

I do

2012-01-12T23:10:00.000Z

you remember the corridor?

the corridor which carried our footsteps

like a golden chariot King Ahab

it took forever to understand

the white piano’s tune

our heart beats put it to shame

with every passing moment

we reached the room

turned the knob

the walls had pearled silky paper

carefully designed for dream catching

and we knew

there was no exit for love

no stairway, no door

no way out through the narrow balcony

but in each other’s arms

your mouth stilled

by mine

a wet gift from

the sea

forgotten words

I remember

your hands talking to me slowly

like the lips of M. Monroe to

a crowd of marines

me panicking between lines

..to Mr Baby

You shall see

2012-01-07T19:11:00.015Z

the day will follow its night

like a Labrador

the post box

the window in the attic

the piano key

the heart in the chest

shall be in complete harmony

with

plank exercises

the apple stalk per ritual

the walking for nothing

clichés and

not a speck of dust

I shall be white and obedient

minutes, rounder than ever,

shall pass

through each and one fixed point of the day

plus minus a couple of hours

it will be ok

with eyes clinging to a Boeing

Note..

2011-12-17T21:09:00.000Z

I was wondering if the scarf made last year

feels warm and soft to your neck

holding above the chin I have bitten and kissed

if the Victorian blanket I knitted

covers well your knees

the ones I caressed when they were sore and bruised and bleeding

if you’re still listening to

the carol I sang in a lower key

after I cried and cried with my arms in a knot around your waste on that platform

if you are growing the tulip bulbs I’ve sent you

in a row in a bunch or in a pot?

are the reds mixed randomly with the yellows?

if on our chess board

my queen has yet taken

your king

has the sorrow in your heart

been replaced with the

helium

of a party balloon?

every word you send me is a secret silver bullet fired under a full moon

this is our cozy underworld

the rest is nothing

(..from Mrs Baby to Mr baby)

Time after time

2011-10-30T20:03:00.001Z

come on in

the coffee has been steaming in the union jack cup

for a while

take of your coat

the cookies (can you smell them?) are

ready

sit down

I shall lay my best hand-made napkin

on your knees

open the book

at the page where he never leaves again

and read it

to me..

Pînă în martie

2011-10-16T17:11:00.002+01:00

nu vă luați după toamnă
e o căsătorie aranjată de Dumnezeu
cu Bacovia
veți fi mereu singuri la masa lungă de plumb
cu ochii blegi tînjind după V-ul cocorilor
cobai ai melancoliei,
gura ei e plină de
frunze cu gingii galbene
vă spune numai prostii
cu gust de ceață
voi le trageți adînc în plămîn
tușind în batista plină cu sînge
voi îi lingeți podul palmei
scriind felicitări tristeții
îmi voi face o funie
din visele voastre moarte,
din sicriele voastre monotone
din crinii voștri plini de praf
mi-o voi pune în jurul gîtului
și-mi voi da drumul
spre țările calde

Steve

2011-10-14T18:51:00.001+01:00

Londra. 19.45 GMT.

Începe să se lase ceața.

John îl întîlnește pe Steve în Cutty Sark. John este avocat. Steve nu e.

Dungile de pe costumul lui John sînt late, în ton cu bleumarinul umbrelei atîrnată lejer de braț si pălăria. Ochii lui John se plimbă atent peste mulțimea de sîmbătă seara a pub-ului. Vede o pereche de urechi cunoscute. Steve are urechile mari, întotdeauna a avut urechile mari, imposibil de ignorat. Ceafa lui este un guleraș de piele roșie revărsată peste gulerul cămășii roz. Are sacoul în carouri și panatlonii kaki dintotdeauna. Steve privește pe monitor reluarea meciului dintre Mancheter United și Chelsea. Geanta lui din piele roasă se odihnește îngrămădită între picioare.

John inspiră adînc de cîteva ori în ușa pub-ului îndreptîndu-se cu pași rari și apăsați spre posesorul perechii de urechi a cărui voce se răspîndea generos în aerul serii.

Steve: „..și atunci am strigat din tribună spre Owen: You’ll neeever plaaaay for Englaaaand! La care...
Joooohn! Mă bucur să te văd!! Erai cam serios la telefon dar văd că arăți bine! Nu te-am văzut de-un car de timp. Ce mai faci? Cum îți mai merge? Cîți ai mai băgat la zdup? Huh? Ce mai e nou? Copiii? Hellen? Jack merge în picioare? Eeee, stai, să vezi cînd începe să meargă va trebui sa faci tot felul de modificări la ușile dulapurilor, acum e lege, pînă și la DVD-player trebuie să pui o chestie de protecție și mai ales la toaletă, cică recent un copil a fost găsit inconștient cu capul în WC pentru ca mamă-sa fierbea un ou și uitase să închidă ușa la baie. Wow, și costumul : lasă-mă să ghicesc: Boss? YSL? Calvin Klein! Nu, nu-mi spune chiar acum două zile am trecut prin Blue Water! Ai auzit? Au deschis acolo un nou Apple Store spre care de fapt conduceam aseară cînd m-ai sunat însă eu..

John: „Bună, Steve!” Spre barman: „Două beri vă rog.”

Steve: „..eram deja pe A2 și mi-am închipuit că este ceva relevant conversației pe care am avut-o acum două săptămini, chiar înainte de a pleca în Brighton unde am avut conferința cu belgienii, pe care îi contactasem în prealabil prin ‘conference-call’ despre ultimul nostru produs care deja face furori în Danemarca si Finlanda dar din cauza acumulatorului pe care îl uitasem la Liz în birou..”

John: „..și alune vă rog. Două pungi.”

Steve: „ ...a trebuit să-l sun pe Fred care are un laptop din aceeași generație și de curînd și-a luat și accumulator nou însă, nu a intrat la al meu deci pînă la urmă a trebuit să sun din nou la oficiul central să-i rog pe ei să mă rezolve cumva. Eram disperat! Îți închipui? Fără laptop ori telefon - doar mă știi - sînt un om mort ..”

Steve soarbe adînc din bere. Aruncă în gură un pumn de alune pe care le crănțăne încet. Își reașează umbrela pe muchia mesei. Umbrela se bălăngăne pentru un moment apoi se oprește în poziție perfect verticală.

Steve: „...deși uneori mă gîndesc că aș putea lua o pauză, știi? Un weekend în Tenerife sau Algarve, sau chiar un drum în Cornwall nu mi-ar strica. Sînt locuri superbe în Cornwall mai ales în nord spre Tintagel, au ăia niște *‘cornish pasties’ mortale deși sudul este mai șic, odată am trecut prin Foey, ți-am spus? Era înainte să ne mutăm, apropos de casă. Mai ții minte ușa din spate?..”

John ridică paharul, îl dă peste cap. Pe monitor mingea intră în plasă. 1-0 pentru Manchester United.

Steve: „ ..Ușa care scîrțîia și ieșise din țîțîni de cîteva ori cînd Marcus a dat cu mingea? Cu mingea pe care i-o cumpărase Claire de Crăciun și pe care uitasem să o ascund și a găsit-o chiar în ajun cînd veniseră socrii cărora le oferisem tarte cu spanac că ei sînt vegetarieni și în frigider oricum nu mai era loc decît pentru curcan, sosul de afine și varza de Bruxelles deoarece a doua zi trebuia să plecăm în Rochester la sora prietenei lui Grace, ba nu, la sora prietenei prietenei lui Grace unde urma să facem Crăciunul cu familia din partea tatălui ei care deși pensionar se recăsătorise de curînd cu o femie cu 13 ani mai tînără ca el și am înțeles că au chiar de gînd să plece într-o călătorie în jurul lumii: ce oportunitate să vezi lumea! chiar mă gîndeam..”

Urechile lui Steve sînt roșii. John mai cere o bere și o pungă de alune.

Steve: „..cînd ai încercat să mă suni acum două seri și eram pe M25 tocmai intrasem în depășirea unei rulote, de fapt era un V8 și mi-am adus aminte de călătoria spre Isle of White! Cînd am dormit pe jos în dormitorul de fete și am cîntat la trombon pentru casa de bătrîni! Apropos de casă..”

John se uită la ceas. Este 20.45. Mută umbrela pe colțul scaunului. Așază pălăria deasupra. Pe monitor se aleargă. Mai ia o alună. Ridică paharul și înghite cu sete.

Steve: „..uitasem să-ți spun și chiar mă gîndeam că dacă mă mai suni am să te rog să-mi împrumuți bormașina. Are și Craig una dar este un Black & Decker antic, ultima oară cînd am folosit-o am scăpat-o din mînă, mi-a căzut peste picior și mi-am fracturat degetul mare la stîngul, deși nu a durut pe moment pînă la spital mă umflasem pînă la genunchi și mi s-a făcut morfină și antiinflamatoare. Bună morfina! Era și o ambulanță nouă, si toate camerele de viteză de pe M25 se aprindeau în urmă ca artificiile, și..”

John își privește ceasul, pălăria, umbrela, urechile lui Steve apoi monitorul. Mai cere o bere. Manchester United mai bagă un gol.

Steve: ”..chiar mă gîndeam că așa repede nu am mai mers cu nici o mașină decît atunci cînd eram pe M1 și ne grăbeam să prindem spectacolul din Oxford, ți-am spus de spectacol nu? Cel cu fetele din Tailanda? Care de fapt erau băieți îmbrăcați în fete? Phew, ce show..asa femei faine nu am mai văzut de cînd eram în ultimul an la Westminister Uni, cînd Ms Biggles a organizat o paradă a modei cu un grup de ‘exchange students’ din Europa de est, una și una, toate mascate precum la festivalul anual venețian, unde, nu am ajuns anul ăsta din cauza gripei pe care am făcut-o în Iulie însă la anul..”

Steve își scoate ceasul de la mînă apoi îl pune la loc. Începe a treia bere privind urechile lui Steve.

Steve: „..chiar uitasem să-ți spun că am resușit să cumpăr bilete la Olimpiadă de pe Ebay nu mai știu dacă este pentru înot sincron sau aruncarea cu ciocanul dar cui îi pasă, îți inchipui? Voi fi în tribună poate mă vei vedea la televizor deși, dacă mă gîndesc bine ar trebui să iau și un televizor nou, un plasma screen, un Sony..”

Steve își scoate o mentosană. Își privește umbrela, adună o scamă de pe pălărie. Își verifică mobilul: semnal 0. Privește spre monitor, Chelsea - 0.

Steve: „..cum am văzut în ultimul anunț din Daily Mirror unde spuneau că primești 25% reducere dacă te hotărăști să cumperi pînă în Decembrie, oricum în Decembrie sîntem faliți, băgăm toți banii în cadouri, brad și curcan ar fi poate mai bine să aștept pînă în Ianuarie cînd sînt reduceri peste tot. Mi-ar trebui și un telefon nou, hei, văd că ai Iphone 4. Ți-ai descărcat Angry birds? Sau Tetris? Dar Square Four? Îmi trebuie un smart-phone cu acoperire bună înțelegi? Ceva convenabil la preț cu internet, GPS, mp3, email la care pot fi contactat 24/7 chiar și în Scoția, unde s-ar putea să deschidem o filieră nouă undeva lîngă Lochgoilhead, acolo nu tu mașini nu tu țipenie de om toți depind de telefonul mobil, dar toți.”

John: „Trebuie să ies puțin.” – John se îndreaptă cu telefonul în mînă spre ușa pubului și dispare în noapte.
Steve ia o gură de bere din paharul plin, crănțăne o alună. Caută telefonul în geantă.

Pe monitor mingea intră în slow-motion în plasă: Chelsea marchează. Din tribune se aude: ‘You’ll neeeever plaaaaay for Englaaand!’
În ferestre ceața se lăsa grea.

< PING> Ecranul telefonului se luminează. Steve zîmbește (Claire trebuie să fi uitat iar să-și ia țigări) se scarpină la urechea stîngă.
SMS de la John:
“Steve, ne-a murit mama. Înmormîntarea e joi la 11.00 am la cimitirul din Brockley. Fii tare.”

*Cornish pasty = specialitate culinară specifică regiunei Cornwall, Marea Britanie.

Frostbite

2011-10-11T13:37:00.001+01:00

walk with me into the polar night

cold is the new heat

[didn’t you know?]

you like to watch blood penetrating the snow

do you want to touch it?

the climate will change

the oceans shall rise above our chins

and turn our fur to white

the sun shall linger under the horizon

patiently restrained by strings of darkness

[the sun shall never come up!]

walk behind me, the winds are strong here

I will teach you the language of killing

the peek-a-boo with fear

the waiting under the ice

[do what you’re told!]

you will learn me

when crawling is about to begin

you will shiver

when the edelweiss bursts through the skin

beneath the claw

like a frostbite

So, девушка

2011-10-04T14:43:00.000+01:00

cum să-ți spun?
muzica s-a oprit demult
nu mai e nici un scaun liber
îmi las harpa unde tu îți ții geamătul
acolo unde logica și iubirea
îți ciupesc gîtul pînă la lacrimi

cum să-ți arăt?
se-ntîmplă lucruri din care tu nu poți pleca
pentru că nu ai reușit să ajungi niciodată
întinzi mîna în neștire prin cioburi,
și-ți lipești urechea de vaza spartă
auzi florile albe din plastic crescînd
tu știi că ele nu vor muri niciodată
eu știu că ele nu vor mirosi niciodată

uită-te acum peste umăr
caută-ți bine sub sîn
și în păr
vezi? nu e cancer
vezi? nu e viață

uită-te acum în jos
poantele s-au tocit
piruietele nu-ți mai ies
oglinzile sînt obiecte reci
din care nu aplaudă nimeni

Astăzi

2011-09-23T22:37:00.001+01:00

pămîntul meu se învîrte

din cauza asta, cu nemiluita,

am pierdut stoluri întregi de păsari,

nori şi avioane

pînă cînd dumnezeu a tăiat lumina

de-a trebuit sa ne iubim alb şi negru

toamna aceasta

între şi jumate şi fără un sfert

ni se face groază

de frig

de alb

şi de negru

el, grijuliu

mă lipeşte de sobă

şi aţîţă focul cu ochii

pînă ce hornul scoate dragoste în fumuri groase

pe care-l tai cu un cuţit pentru pîine

cînd ne revenim din tuşit ori visat

ne vedem în oglindă

sîntem încă albaştri de dor

un basorelief în marmoră

eu cu sînii pictaţi de un pictor celebru

el cu braţele lui Venus ascunse la spate

C&C&C

2011-09-10T17:59:00.000+01:00

Correspondents by Carol Ann Duffy

(read by Corina Papouis)

dusk till dawn till dusk

2011-09-09T13:48:00.001+01:00

her face too subdued
(don't you think?)
her hands too small
her ears in the right place
unlike her eyebrows, her nose and her mind
her back? a pack of bones
holding hopes at night
and that!dress
in the morning
she should eat more
no, less
no
her chin never moves
never moves
she sometimes does this with that
sometimes she doesn’t
sometimes she doesn’t?
she never ever.
could she be closer?
could she be further away? (yes, just there would be fine)
could she crawl?
[grin]
what? she didn’t, did she?
her eyes don’t blink
her roses dead
her tires low
her zipper undone
her roast dry
her life

..they are rating

E.T. - [DC] - A DreamWorks production poem

2011-08-11T15:27:00.004+01:00

vreau
o viaţă Steven Spielberg
unde eroina principală cade de pe cal
şi o femeie oarecare se ridică, işi dă jos costumul, ia banii şi pleacă
vreau să-mi rezolv toate chestiunile sufleteşti cu un singur fax
fără psihanaliză, cabernet şi google
vreau să-mi tai venele din dragoste necondiţionată şi să sîngerez un kilogram de ketchup
vreau să alerg înaintea dinozaurilor
să mă caţăr pe gardul electric şi să le fac cu mîna
vreau să cunosc marţieni şi oameni cu capul vînăt
de care să nu mă mai sperii,
cu care să ronţăi floricele de porumb şi să beau Grolsch
vreau navete spaţiale, elicoptere şi motociclete Ducati cu super blasting powers
0 trafic, capiche?
vreau cît mai multe trucaje
delfini în cadă
aurore boreale de 3 ori pe zi
a touch-screen heart
şi Johnny Depp înainte de micul dejun
vreau scenariul complet în original
un creion roşu şi un megafon
prin care uneori
să strig din fundul plămînilor
CUT!

Reality check (poem on Tramadol si Naproxen)

2011-08-07T22:48:00.000+01:00

pierdut control picior sting

acum dau cu el

in cel drept

in drepturile lui

in tot ce se poate tine la piept

in portelan

in pasari

in cuvinte

mai ales in I-ul de la iubire

in pereti.

pina ce crapa si

navaleste lumina

lumina ce ne ardea ochii si buzele

lumina ce ne cauterizeaza inima si

camerele ei umplute cu

aia si aia

si rumegus

pierdut control picior sting

in fata portii sarutului

degeaba se ride sau se plinge

in tribune si in fotolii

acasa si pe teren

cu seminte scuipate pe piept

cu buze umflate

si maieul ridicat peste burta

rezultatul este acelasi

GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!

din greseala

din amor

din frica

din ura

din suflet

din totdeauna

din dorinta de

a asculta cu urechea

pieptul adversarului, pina nu mai misca din degetul ala mic

de a-i vedea singele prelins din timpanul plin de soapte

pierdut control picior sting

cine il gaseste este rugat

sa-l pastreze

definitiv

Ra

2011-06-05T16:39:00.000+01:00

(..’only dream I ever have is the surface of the sun…every time I shut my eyes is always the same’ - Sunshine)

hey, creatures of earth

I'm off to the sun

I’m packing up light,

no tooth brush, no gun

farewell weeks and years of earthly chores

I'm letting go now

my gravity's yours

the rocket is ready I'm happy to say

a heart and two wings

and a ticket one way

people are waving

their faces look numb

I smile and I show them

that up is my thumb

fear not for my future

full of fire and heat

I'll be hugging the light

while you'll lie or you'll cheat

10 9 8 7

I'm ready to go

6 5 4 3

this countdown's too slow

then

lift off

my God, what a blast

I'm coming I'm coming

behind me just dust

I'm passing the moon, the mysterious stone

good bye and farewell

hope you're happy alone

adieu, adieu

oh, muses of mine

I'm wishing you well

in my last hour rhyme

don't cry, I am smiling and that's all I can say

I’d be writing you letters and notes on the way

I'd be drawing you charts, as my words melt like butter

but the papers would burn and their ashes would flutter

I’m close, oh, so close

I’m finally there

what do I see?

is what no man would dare

***

as you stare at the sun

on a beautiful day

on a little blue planet

many light-years away

just smile for no reason

for I could be a ray

You jump

2011-05-17T11:57:00.000+01:00

I jump

in deep water

not to cross the ocean

not to compete with the killer whales

or the great white sharks

not to find the biggest pearl in the world

or Nemo

not to solve the mysteries of Titanic

or the secret of alternative life

not to understand about sand

and seagulls and sailors

and the goodness of algae

not to watch the Spanish dancers

or the dolphins

or the corral grow

not to feel the salt climbing into my pores

and the big blue flooding my senses

I jump

in deep water

just to be with you

wet, under, holding.

our hands and our breaths

Optimus Anonymous

2011-05-14T11:33:00.001+01:00

as birds scratch the sky

so the clouds can bleed

feathers and fear

over a world in greed

we watch with our hands

soft and ready to kill

for whatever we love

or the secrets we seal

collapsed in the same

cull de sack of the mind

thoughts linger alone

in the land of the blind

we never surrender

when sick and in love

become pure and tender

in God’s hand a dove

and good lies in bad

when the worse fills our hope

are you ready to die?

are you ready to cope?

without knowing how

you can never succeed

so release your birds

so your clouds can bleed

Issues

2011-04-02T10:19:00.000+01:00

laid on the table

love looks rather silly

naked

wobbly

feelings spreading inside a

soft white belly

in knots

ticklish ears

weakness at the knees

no eye contact

muddled words

sweaty palms

you put the knife down

and say

to yourself

‘is this it?’

then

you go out

as you do

and slam the door

with the ‘gone for lunch’ sign

hanging on the outside

so all can see

all but love

Open letter

2011-03-30T19:07:00.001+01:00

hi there God,

I’m here @ your mercy as usual

no, I’m not alone

although at times

I feel like a balloon of emotions

in a world of pins

I haven’t got much time

(‘here we go again’ you must think)

they say you don’t have either

although yours is a bit of an eternity, isn’t it?

but who am I to judge?(who am I full stop?)

and no, this is not a prayer.

(I bet you had enough of: God, please this, God please that)

and we’re not friends

on face book or anything

I’m not even asking for forgiveness

as my sins are in progress

and you know it

(don’t you?)

I was just wondering,

with my human mind,

which separated from the soul you gave me a while ago (God, it seems ages now!)

sums up to 0

so, I was wondering

about the schedule

of my personally designed Bang (nosy me!)

my Nokia diary, full of daily tasks or endless ‘to do’ lists could squeeze in the time, the date even the minute

my minute!

(Nokias are great! The one I have now has blue tooth and GPS and a 12 megapixel camera with video editing. Yes! I know! A M A Z I N G!)

go oooon!

I could really look the part, you know?

the day before

I could care and sing more than I usually do

I could smell flowers, drive over the limit and smile at the cameras on the M25

please others, kiss,

dance tango (which I’m really not good at!)

roll in the grass and hug people I know nothing about

possibly resist temptation (I’m not good at that either!)

and defeat the feeling of: ‘what I want - I get’

(or at least try!)

for,

(what I gather, from your sources)

I do quite a lot of and

it kind of rocks a few boats in the waters of heaven

well, better dash,

you know me (better than anyone, I say!)

always on the go

give me a sign,

and my love

to JC

all yours, God, all yours,

Cold guitar

2011-03-05T11:38:00.001Z

and when I wish it to be true
one more time
just this once

the universe listens

and sends down its moons

wrapped up in sonatas

these fingers searching and searching

will they find me?

deep down

where the ropes end

where the light is thin

like a last breath

like a string

stretched beyond death

in a perfect tune

me,

this piece of wood

...to Daddy

despre nimic

2011-01-22T11:55:00.003Z

ma gindeam sa-ti scriu despre vreme

dar despre ea vei citi in ziarul de miine

vei afla cit de mult a plouat la mine

cum totul s-a umplut

si a luat-o la vale

in torente

pina cind mi-au tremurat genunchii

si-a trebuit sa ma asez

pe-un morman de lucruri

din care nu stiu ce sa aleg

asa ca iti scriu pe fuga

fara diacritice

fara majuscule

literele astea sint oricum inca vii

si dor ca dracu’

iar daca ar fi sa le dau un nume

ar fi cu siguranta lebede negre

cu gitul uscat de sunetul ce nu

vrea sa iasa

So, what is Xmas for you?

2010-12-23T11:57:00.002Z

..the red cheeks of children,

the scarves and the rush

the patches of snow

lips in strawberry crush

I finish today the tasks of tomorrow

I’ll make a new list of TO DO

and to borrow

more time more time

I need it for something

perhaps to arrange all these cards on a word string

the kitchen in frenzies

the turkey asleep

the spuds and the pies

and the microwave bleep

the tree in the corner the cat and the guests

and the million dollar last minute request

the presents wrapped up

the smiles in their eyes

the mulled wine smells good

(I ‘m having a high!)

the sneezing, the coughing

the ‘I finished I think’

the sore feet and headache

the ‘I need that drink’

my eyes getting heavy

my glass gleaming red

the sounds bypassing

the thoughts in my head

as I sit by the fire

they should now all agree

that mission’s accomplished

...and this is Christmas for me

picture taken from the internet

Santa Claus Bailout Hearings

2010-12-22T21:25:00.000Z

There are many concerns in the world...The biggest of them all, right now, is this.....I tell you...

(video from You Tube)

1 2 1

2010-12-07T09:54:00.000Z

december

so tough

on ears and throats

sore

with missing

each other’s voice

these toes

frozen and curled

under rough

silent blankets

of faraway and waiting

only our thumbs

warm warm

alive with

significant letters

filling

screens and

the meaning of days

“afflicted by love's madness all are blind”

and

I can’t see

those eyes

lip-reading my

xxx

(quote by Sextus Propertius)

"I'm not going to think about her" - Tales of Mere Existence by Lev Yilmaz

2010-12-04T10:35:00.000Z

Ziua cu trei picioare (Alternativă)

2010-11-29T21:53:00.001Z

dimineaţa-mi întind oasele de femeie cuminte

storc scutur şi usuc şi îngerii pe faţa pernei

chiar din ochi reaşez florile de pe tapet

dar torc draci pe-o bucată de lemn

strâng bucătăria-ntre coapse

pun şi capacul pe muştar

mi-aud copiii crescând

scuip şi... frec argint

apoi mă dau jos

mirosul de pat gol şi de periuţă de dinţi lipsă persistă

în andrele batiste ciorapi păr şi pori

în secundele de dintre bigudiuri

în pleznetul de buze pe pahar

în foşnetul paginii

în fine

arunc pumnalul

mă spăl şi pe mâini

în mine fâlfâie o arteră ruptă

între capulets şi montagues nu se mai poate face nimic

Notă: textul de mai sus a fost rearanjat în pagină de Adrian Firica

care şi-a dorit pentru o fracţiune din timpul lui (şi aşa preţios) să devină fie regizor fie o chestie de agăţat pe perete. Avem nevoie de oameni flexibili. May God grant his wish...:)

Mulţumiri!:)

ziua cu trei picioare

2010-11-27T21:59:00.000Z

de dimineaţă îmi întind oasele în formă de femeie cuminte

apoi cu limba despicată în două îmi iau solzii la şlefuit

toc draci pe-o bucată de lemn

storc, scutur şi usuc îngerii din faţa de pernă

mi-aud copiii crescînd

scuip şi frec argint

din ochi reaşez florile în tapet

strîng bucătăria-ntre coapse

apoi mă dau jos

şi pun capacul la muştar

mirosul de pat gol şi periuţă de dinţi lipsă persistă

în

păr, batiste, andrele, pori, ciorapi

în

secundele dintre bigudiuri

în

pleznetul din buze de pahar

în

foşnetul paginii

în

fine

cică între capulets şi montagues

nu se mai poate face chiar nimic

arunc pumnalul

şi mă spăl pe mîini

în mine fîlfiie ceva cu artera ruptă şi zic

Sylvia Plath, închide te rog gazul!

de mîine se anunţă căderi masive în toate zonele

Say ‘aaAaAAaaaAa’...but quietly

2010-11-13T11:16:00.000Z

on the silence ward

we tip-toe in

words

dressed like wounds

and fiddle with

spots

where the chin

hits the chest

repeatedly

incessantly

stretching them

wide into

smiles

over milk teeth

until tongues

lay dry

as prunes

Pumpkins...

2010-11-01T17:33:00.002Z

Hello Halloween

After a whole year of waiting and hoping this night will come it finally happened…

Halloween has arrived.

The above pumpkin hand picked weighed and eye-measured in Sainsbury has finally met his destiny: the scariest carved vegetable to ever be displayed on my door step.

Passers by? …terrified.

Cats?...terrified (including the one recently adopted)

Little boys and girls?...forgot their names and screamed for their Mummy

Their Dads?...screamed for their Mummy and asked for beers.

Sweets filled up the house, my kids faces, the kitchen has become a decayed tooth prior to extraction.

In a word?

BLOODY GREAT SUCCESS!!!!!!!

(whatever, 3 words!)

But I ask you, readers, followers, time wasters and accidently comers to this blog.

What the hell did the carvers bellow think?

I mean, can they not tell the difference between hallow-art (see above) and their poor attempts to create scary pumpkins? It seems embarrassing to even display them as, you can all tell, the following vegetables have been massacred chopped and beheaded for no other reason but …boredom.

I shall let you judge this, for I know, in my heart and in my silly pretty head that there is one winner and one winner only…

Good bye Halloween!

(my favourite...:D)

T I M E W A I S T E R S!

Muuuuuwahahahahahahahaha...

The roses are waiting

2010-10-21T22:21:00.003+01:00

(this poem explores how Gunsel and I decided to leave our posh jobs for till jobs at Waitrose)

the roses are waiting

but I can not

and Gunsel can’t either

so full of cravings

my peace, her time

we seem to get neither

alas, we have tried

our best and our worst

to make this a living

the moment has come

we’re raising a toast

our jobs up we’re giving

don’t pity us, reader

don’t even try

to make this last longer

our jobs are dead

our heads are down

but our will just got stronger

we’ll pick up the brushes

we’ll handle the tills

the shelves we shall fill if we have to

so, no more debating!

at Waitrose (no-frills)

the roses are waiting

How to train your dragon

2010-10-15T12:28:00.003+01:00

ieşi din starea bizon, darling

dacă vrei să scoţi fum pe nas

şi pleacă în direcţia cealaltă

sau în lapland

direcţia asta aparţine altor specii

descoperite din timp,

cu poze în enciclopedii şi viscere în formol

în multe din muzeele lumii

tu nici măcar nu mai ai nume latin

evoluezi cu un singur gînd pe an

ţi s-au lasat nervii mai jos de genunchi

şi dacă muşti nu mai moare nimeni

lupii se uită la tine şi cască

şi tu

tu încă mai crezi că mărimea contează

*

snap out of the bison mood, darling

if you want to blow smoke up your nose

and aim for the other direction

or Lapland

this direction belongs to other species

discovered in due time

with pictures in encyclopedias and viscera soaked in formaldehyde

in many museums of the world

you haven’t even got a Latin name anymore

you evolve with one thought per year

your nerves have dropped lower than your knee level

and if you bite nobody dies any longer

the wolves are yawning watching you

and you

you still believe that size matters

Who Says Words with My Mouth

2010-09-25T10:50:00.000+01:00

Poetry by Rumi

Dove with green peas (why?)

2010-09-09T23:22:00.001+01:00

his kids wear bibs 100% silk that stay white through the day

he’s growing wild orchids in the deepest darkest circles under the eye

he makes jelly out of dry words with broken fingers

his dragons sit fetch and roll before breakfast

he can pat his head and rub his belly while sawing buttons for orphans

he can spin plates on the tip of his mind

his books have pages no One can turn

he looks like a stolen Picasso behind a kitchen cabinet

he spits diamonds in fate’s face and walks off whistling

his universe locked itself in and threw the key through my eyes

every night I’m getting interviewed by the wind, with my will cuffed, with a moon in my face but I’m saying nothing...

Return to innocence

2010-08-20T12:35:00.002+01:00

I did not need a mirror to see my blood

deserting its own artery for another

nor did I need my flesh flaking

in the view of the public

at the sound of this name or that

the quest?

I need it

to give my soldiers their Caligula

someone to follow to their death

with eyes tightly shut

and fingers clenched to their swords

a pair of cracked lips to sip wine with

from rusty pateras

in the early hours of dawn

before the enemy strikes

my hands?

oh, my hands are innocent

the left will caress young Jew hair

the right will carry on

playing Bach

...

In Paris with You

2010-08-16T19:02:00.002+01:00

by James Fenton

Advertisment

2010-08-15T18:20:00.000+01:00

Written by Wislawa Szymborska, read by Flora Coker

Advertisement from doc|UWM on Vimeo.

AbFab Holiday (...and this has nothing to do with poetry, is to do with France for God's sake!..)

2010-08-06T20:46:00.000+01:00

...and as I return from France , rounder round the hips of course, (they eat carbs down under, you know?) and smelling a lot more like Jean Paul Gaultier than 'fish and chips' I feel already light headed...mmm...something to do with the cheese? (NO - fat is beautiful!)...or maybe with the pain au chocolat consumed in huge amounts every morning (pain through chocolate?: NEVER!) ...so it must be the number of miles from Chateau Lez-Eaux, Normandy to London via the P&O wobbly ferry (driving on the wrong side of the road never helps!)....or no, no, no...let's be honest here: it has got to be the wine - and in France the cheaper the better 'vin de table rouge'...gimmie gimmie gimmie...and they did...for about 1 euro/ bottle (funny that, as they charge 50 cents for using the toilets in some restaurants with lights on sensors on/ off)...
...so I could not resist filming myself and my best friend Patsy trying the 'crem de la crem' of French wine and its consequences...
sweety darlings, je ne regrette rien....

322

2010-07-18T22:47:00.000+01:00

afgane, uite ce mişto e afară!

vino să ne iubim pe lire sterline în Greenwich Park

sub stejarii liberi şi groşi

vom face copii cu ochi albaştri ca marea nordului

îi vom învăţa să joace şotron

pe ruta Kabul-Londra-retur

în timp ce morţii noştri

se vor călca în picioare pentru medalii de tablă

semnate de ultimul PM

vino afghane

împachetează-ţi doar ura

şi sandalele pline de glezne zbîrcite şi praf

soldaţii le vor spăla cu ochii secaţi de amintirile

celor explodaţi acum 5 minute

lasă-ţi femeile şi copii în bălţile lor de sînge

uită ruinele şi putoarea cadavrelor de sub ele

vom merge în Tiger-Tiger

şi vom dansa pe Soulja Boy Tell’em la buricu’ gol

cu cîte o Stella în mînă

te aştept la 17.00 GMT fix

în king’s cross la starbucks

cînd ţara mea şi ţara ta se pupă pe frunte

în faţă la BBC

cu o mie de pumnale în spate

vino afgane,

vom bea Earl Grey şi Cappuccino Grande apoi

ne vom lipi tîmplele de la vest la est

cu ultimul glonte plătit din taxele mele

for Queen and country

Allah Karim

What's up, Tiger Lily?

2010-07-06T20:13:00.001+01:00

I’m driven by the power of his lower lip

when is still

I’m a mammoth in Ice age

cold

frozen

waiting

wanting

to be discovered

and studied –

(especially my untouched by human

tusks)

when it moves

I turn into a tiger lily

pink petals open up slowly

revealing

the only scent there is

in the rhythm of

a summer minute

that could crush

eternity

and its belongings

Hazel

2010-07-04T22:28:00.002+01:00

în căpruii lui

marea urla, se tăvălea

ca o femeie în travaliu

născînd

unul după altul

valuri în spume sepia

pescăruşi cu penele grase de dor

izbucneau intermitent dintre gene

ţipînd din el

întunericul

de m-ar fi privit atunci

universul şi-ar fi ars

toate stelele

într-un singur

rug

da, acolo

Apoi

2010-06-27T18:45:00.002+01:00

am deschis ochii...

din pori şi buze

ne curgea abundent albastru

(trăsesem probabil cerul adînc, în plămîni)

sub noi iarba

ne asculta inimile

încolăcite de acelaşi şarpe,

sîsîind

într-o mînă ţineam coapsa udă a rîului

în cealaltă coapsa albă a lunii

între ele pămîntul se rotea încet

ca o linguriţă de argint

în ceaiul cu miere

am închis ochii...

(undeva greierii-şi chemau aproape noaptea)

restul

a urmat

de la sine

The art of losing

2010-06-22T11:14:00.002+01:00

losing
and knowing how to is a
Mona-Lisa
painted with
every feeling you own
onto a canvas
you never knew
you had

the more you will stare
into its smile
the less you understand
reason and purpose
integrity dissolves
like an aspirin in a see-through glass
on your kitchen table
nights turn into days
days turn into nothing

your universe cracks
slowly at first
then faster and faster
until nothing else stands
on its feet

the only person you have
in the whole world
is Y O U
don’t lose it
when you lose!

'One art' by Elizabeth Bishop

2010-06-17T22:48:00.001+01:00

Supercalifragilisticexpialidocious

2010-06-16T09:36:00.002+01:00

...am spus

din prima, fără să bîlbîi
în mijloc de scenă cu reflectoarele albe
lingîndu-mi gleznele ca un labrador
nu mi-a tremurat vocea
nici nările
braţele s-au ţinut de trup
ca doi cavaleri de arcul întins

şi ca aţa prin ac am împins atent gîtul subţiat înainte
prin golul de aer ce se căsca de jur împrejur cît un colac de salvare
apoi bărbia, nasul, ochii, unul cîte unul
pupilă prin pupilă/ iris prin iris
pînă cînd limba
a trecut dincolo şi s-a înfipt

sala se ridică, vui, se umflă ca un plămîn ieşit din mare
şi încremeni cu palmele lipite
eu nu mă mai ţineam de nimic,
zîmbeam şi adunam florile

atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
mi-a şters încet şi apăsat buzele de roşu

Bono recites Bukowski (BRB)

2010-06-06T22:03:00.002+01:00

'Roll the dice' by Charles Bukowski, recited by Bono

Polka dot

2010-06-05T11:07:00.005+01:00

rochiile cu buline se deosebesc
de toate celelalte rochii

ele îşi poartă femeile cu
(mo)tivul pe faţă
indiferent de ce le e scris
fiecare bulină este un punct pe I
dilatat într-o pereche de buze
ţuguiate perfect
un crater pe suprafaţa inimii
descoperit din greşeală
de gloria unui bărbat profesionist
cu lunetă

rochiile cu buline nu pot fi comparate
nici între ele şi nici
cu cele în carouri
(carourile sînt un fel de hotare mici şi nervoase)
pot fi în schimb
uşor confundate cu pojarul
ori alte chestii din copilărie
dar nu...

vezi bulina asta?
aici a fost înfipt
ultimul steag
de exemplu

The art of drowning...by Billy Collins

2010-06-01T22:30:00.001+01:00

Video Poem from School of Design and Media on Vimeo.

video by Lindsey Butler

Now

2010-05-18T22:36:00.002+01:00

it’s not for me to say
when my sun shall set
in your heart
it’s a clock’s job
God is checking it out on his wall
and pushes the mary-go-round of time
with his finger
sipping seconds and months
from the cup of eternity

I’m lucky
on my wall there are no clocks
no paintings
no posters
or pictures of you
but a long list
of people I’d rather be
right now

Adagio in D minor

2010-05-11T15:02:00.004+01:00

mîinile tale se strivesc în poala unui
trup inert cu obraji palizi
aripile, ochii, buzele
da
autentice
‘Made in heaven’
de unde probabil ai şi căzut
ori alunecat ori te-a împins cineva

cînd înghiţi, mărul lui adam se zbate
între moarte şi viaţă şi
imediat de sub
pielea
scorojită de ură a
pămîntului izbucnesc vulcanii
ca un hohot din coşul pieptului
împroşcînd lavă peste iarba proaspăt cosită

vuietul încă se mai aude
într-un punct
fix
mai sus de tropicul
cancerului pe care razele nu mai
cad incandescent şi perpendicular de mult

pe planeta asta cuvintele sînt
mai rare ca aerul
nu au voie
nu ştiu
nu pot
să
pună mîna
pe steag să-l fluture
să spargă craterii de gheaţă
ci doar să îndemne la luptă şi haos
iar pămîntenii mei incă nu au descoperit curajul

eu îţi privesc miinile strivite în poală
din spatele lor
tu înghiţi
şi
lava urcă
ne ajunge pîna la rotule,
pînă la bărbii, pînă la lumina ochilor
de unde numai soarele ne mai poate orbi

şi...

2010-04-30T14:40:00.008+01:00

...viaţa se derulează

oricum

aruncată
cu stîngăcie
spre mal
ca o funie
împletită din
nimicuri
şi aşteptare

uneori

împărţită în
4
precum
o inimă
cu odăi
goale
în care
cineva
încearcă

mereu

şi inutil
să se mute
pentru a
mai apuca
o zi...

28 Days Later Soundtrack - In The House - In A Heartbeat

Found at abmp3 search engine

Slow dance...(by David Weatherford)

2010-04-26T20:56:00.003+01:00

animation and design by Andrew Barber

How to train your dragon

2010-04-25T17:43:00.006+01:00

Yeah...

Another kids story...

Stuck for two hours or so with popcorn and two little boys in the dark...(make that three)...
A list of things-I’d-rather-do-on-a-Sunday pops to mind: reading, listening to classical music (found a bunch of CD’s in a box under my bed the other day), washing my hair, pairing up socks, watching the magnolia tree grow, counting the marathon runners...
But no, they insisted I come along...

Damn!

Oh, well: 3D glasses/ tickets/ soda/ popcorn/ premier sits. So far - so good, let’s get through the hard bit...I'm bracing myself...

So, 10 minutes pass – I’m not bored...
30 go – this is actually ok...
1.00 hour – I like it.
1 hour and a bit - I love it!!
Towards the end I was fascinated, in tears, cheering, and shouting at the kids to be quiet...

So...

Not everything that looks and behaves ugly is bad...people always resist change...and if you haven't got what it takes to kill...you probably have something better up your sleeve...use it! If you can't beat them, join them...

I now know how to train a dragon.
Do you?

(Well, that's just a glimpse of it...)

Unlike others

2010-03-12T16:46:00.004Z

you’re one tough tree branch
that would hold the nests
of all birds flapping their wings
freely
in my sky

you’re so beautifully disguised
as a bathrobe
waiting, waiting
long after the running waters have stopped
soft and still
to be filled up
by me

you’re by far
the loudest thunder
striking the same spot
over and over
despite no weather warnings

you’re so me..

you’re welcome

In other words...

2010-03-01T10:50:00.002Z

perhaps is not all
that bad
perhaps the way I see it
and the way you see it
are just two poles
of the same Earth
spinning around a dying sun
for its survival
in other words
the going backward
and the going forward
the yesterdays and the tomorrows
are just coordinates
you
a dot
on God’s graph
following
the unpredictable trajectory
of fate
on some wall
in Haven

me?
oh, me too...

The Language by Robert Creeley

2010-02-28T13:34:00.004Z

Pigeon impossible day

2010-02-07T20:24:00.009Z

A Sunday when all should have been about eating cucumber sandwiches, drinking Cabernet, watching telly, browsing the net, browsing the net, browsing the net, browsing the net, reading the paper and generally nagging.

However, as things are not always what they seem, people were lost, then found then lost again...missiles and rockets launched and red buttons ...(well, to press or not to press?).

Anyhow, today was pretty much like the video with the pigeon impossible (see somewhere above).

An army of people has been involved, their efforts not spared and as much as I would like to put their names here (or their address, bank details and dates of birth) they are my secret agents, therefore they shall remain nameless and forever praised (by my Government, anyway).

I appreciate your patience while I am blubbering about 'stuff', I’m sure you want to know who was lost and who was found? Right? I can now confirm that is all about one person only...and not any person either, but my Mum travelling from Greenwich (London, UK) to Galati (Galati, Romania).

Due to extreme weather conditions, a lost telephone directory,its panicky owner, cheap airline (should they/ shouldn't they, depart/ land, today/ ever?), unable-to-cope-with-stressful-situations-or-without-someone-to-take-charge-mother and a few thousand miles between the countries where the action was taking place (i.e.Roamnia - UK), I can assure you that the MI5 and Scotland Yard were on 'code red' doing everything in their power to calm things down.

Though 'British are a great nation because they can laugh at themselves...By themselves we mean others and by laughing we mean invade...'(I heard this on a commercial break, while waiting for the computer to bleep and the phone to ring).

So all being well, we would like to report no registered life losses (not to my knowledge, anyway) and, while continuous monitoring shall remain our primary concern, I would like to dedicate a little song to myself, before the wine going into me as we speak should dig deeper into one's system...for a while to come.

I would like you to help me here, so stand up! Go on! Wipe that smile of you face as a start! Put your right hands (only one if you have it free, it would do!) to your hearts (for the ones who haven’t got a heart aim for the left nipple) and look straight ahead (or bored with a hint of hope!). Now, do not mumble the words, the song was written for me (and my predecessors)a few centuries ago, have a little respect, for God’s sake!
(Ready? Now press play...)

	Queen - God Save the Queen .mp3

	Found at bee mp3 search engine

...Corina the 1st (C R) out.

Poem for an X - …exploring the relationship between [some] men and space

2010-02-04T09:26:00.004Z

You had enough of me? I often seem to wonder
Sometimes I cry, my face turned to the wall
I know, it’s silly yet I can’t stop but ponder
The little things like: Does he care at all?

I then run to the mirror and turn my lips blood red
I take out the mascara, the blushers and instead
Of trying to forget you...Oh, I am such a fool
I’m rushing to your door-step, breaking another rule.

I count to three, a thousand and sometimes I loose count
I lean, peek through your key hole without making a sound
All I can see is darkness and dust: an empty place
For you must always have been my favourite waste of space

cold blue...

2010-01-30T16:11:00.005Z

my hands are freezing
unlike the river flowing through me
pebbles and lava
fire and hell
sliding from one heart chamber
to the next
a snake
melting all that I am
in its way

my hands are freezing
you hold them
too tight perhaps
and
I can’t stop thinking
that there’s nothing
colder
than my hands
right now
but your gaze

U turn

2010-01-24T12:52:00.005Z

some people driving on motorways
do unexpected U-turns
and somehow
on that very split second
(before you curse and call them names!)
you envy them.
you envy them for the pure and utter honesty
spreading inside their brain
like swastika in Europe 1939

and although
all written-by-man laws
would condemn them
(and condemned they will be!)
there’s that one
the one no one’s talking about
the one you would follow
on your motorway
on a sunny winter day
like this
for example...

10th of January 2010 (ready, steady, go!)

2010-01-10T21:24:00.005Z

10th of January, Milky Way, Earth, Europe, UK, England, London, Lee, Upwood Road, sitting room...

Bloody freezing!

Still...

No need to panic...Life is not a box of chocolates but a skating rink at the moment.
I slide from one day to the next on shorter breaks of light and memories of summer and smells of BBQs.

New resolutions? Do you really want to know them? Sure:

* Happiness, if you hear me hit me as hard as you can, whenever you can, as soon as you can, as merciless as you fancy...I shall not dodge any of your punches or kicks or bullets, in fact I’ll run towards anything you throw at me. I promise! (‘call meee!’)

* A glass of Cabernet! (what do we say?) – NOW!

Thank you..:)

So, here it is…Another year!!!!!… says my calendar, my personal alarm, my mobile phone, my lap top, my passport, my husband, my children, my Mum, my diary, my friends, my microwave, my colleagues, my cousins, my driving license…

‘says who?’ – asks a voice inside my head...'

‘I like you, whoever you are...muwahahaha’…

For the love of...

2009-12-28T10:23:00.001Z

taci
hai să negociem cu pistolul la tîmplă
să ne tragem frica peste genunchi
şi să aşteptăm lumina să ne deşire neputinţa

priveşte scaunele goale din noi
ceaţa dintre ele
sîntem inocupabili, my love!

ridică pocalul, dă ultima amintire peste cap
shhh!
promit să nu-mi amintesc viitorul
nici albul petalelor de magnolie înflorită iarna
într-o criză de amnezie

să numărăm invers anii
cu degete umezite de lacrimi
(pentru acurateţe)
sprijiniţi de pereţi ce colapsează
încet şi sigur

zîmbeşte
regina mea şi nebunul tău se plac

You better watch out!

2009-12-26T18:15:00.001Z

Alex is dancing...

Merry Christmas and a Happy 2010!

2009-12-24T22:05:00.001Z

Wishing all the readers of this blog a Merry Christmas and a fulfilling 2010! God bless...x

The tightrope walker

2009-12-13T15:36:00.002Z

walking on this wire
eyes glued ahead
arms widely stretched
open hearted
feet poking the air
one in front of the other
I am doing it

if you’re close enough
you may also hear
me humming a tune
the public inside
is clapping
frenetically
what a marvellous act!
no net!
will she make it?

A quick glance in the mirror
glowing cheeks
!Love is evoL!

I am the perfect tightrope walker
ACHTUNG! ACHTUNG!
Do not try this a-lone!

from one to another...(to my good friend and rival Gunsel Djemal)

2009-12-06T18:58:00.004Z

she was in love with bukowski
so she wrote him a poem
and poured another glass
while rain was flooding her thoughts
and nobody really cared
not even bukowski
who did not even stir
down in his grave
people are boring
he would have told her
women are predictable
same hair dos and make up and shoes
wherever you turn
same nagging and flip flops and scarfs everywhere
but she wouldn’t listen
she went to the off license
poured another glass
and wrote another poem
to bukowski
who she was in love with
just like I was..

to live is...

2009-12-05T15:04:00.003Z

laying
on top of the world
or something big, anyway
I sit by the window
and my fingertips crawl
on cold glass
you’re on the other side
but most of the time you’re not
and my fingertips carry on crawling
minute by minute
another hour
most days

riding this black stallion I am
unsaddled
unhinged
unable to be stopped
and there’s
no peace embracing my thighs
his harness digging through flesh
keep riding
I say to myself
and let this wind show you mercy
blowing the hair of your troubled face
keep riding
and let this rain wash the burning desert
of your lips
and I ride
this stallion into the horizon and beyond
minute by minute
another hour
most days

sitting by the window
fingertips crawling on cold glass
people are staring through
let them

2 (a significant other)

2009-11-23T10:02:00.003Z

honey,
tonight I shall disappear
at 12.00 am sharp.
I shall leave behind
both my crystal shoes,
the keys to your palace,
one vague sense of disbelief
a couple of unwatched sunsets
a few piles of neatly folded silences,
the red roses you nearly bought on my birthday
and the corkscrew
which you will
most probably
need.

x

Can you read my mind?

2009-11-21T15:39:00.003Z

‘I don’t mind if you don’t mind
Cause I don’t shine
If you don’t shine’ – The Killers

don’t give up
on us
walking
down this road
with magic
stuffed in
our pockets

lay down
with me
on the edge
of this cloud
and let the stars
count
our
hopes

stick your
lucky coin
in the jukebox
it might just
play
our favourite
tune
on random

Can you read my mind?

round the corner
eternity awaits
plus/ minus
a life time
oh, let’s make it
another
minute

before we jump
we shall turn
to God
and ask
do you want
a mint?

Now put your back
on us...

to D...

Up the Line - a night of poetry and reflection

2009-11-13T12:26:00.009Z

11th of November, 2009…
7.30 PM

A drizzly cold night…I pulled over by Brockley and Ladywell cemetery and for a split second I said to myself: ‘I could have been home, by the fireplace with a book in my hand’.
But I looked to my left and smiled: ‘Gunsel is as mad as I am…’

We approached the cemetery entrance and to our surprise we found lots of people gathered and waiting to go in.

‘So we are not the only ones’.

Police officers guarding the entry and several stewards greeted us in silence.

We joined the crowd, which has now started to move slowly through the gates.

The darkness embraced us one by one. Candles and lanterns carried by children were glowing softly throughout the cemetery and I could now just about make out the tombstones staring back at us quietly. ‘Do they know we are here? The dead?..’

A contemporary dance (choreography by Keren’Or Pézardhas) started the procession in the main alley, people gathered around watching their bizarre and silent moves.

In the distance we could hear the sounds of a piano so we moved along guided by shimmering lights and listened to Julian Jacobson playing Intermezzo op 117 no.1 in E flat and Intermezzo op 117 no.2 in B flat minor by Johannes Brahms.

And as this was not surreal enough we were invited to watch images of WW1 projected on a huge yew tree. (Line up for war – Film by Kai Clear (www.kaiclear.com). Projection: Declan McGill and Jon Lockwood)

Our steps wandered again and we came across poetry...
Poems by John McCrae, Robert William Service, Robert Freeman Trotter, Bernard O’Dowd, Vance Palmer, Leon Gellert, Judith Wright, Wilfred Owen, Isaac Rosenberg, Rifleman Donald S Cox, Joseph Lee, A P Herbert, Marc de Larreguy de Civrieux, Georg Trakl, Franz Janowitz, Gerrit Engelke, Géza Gyóni, Dimcho Debelyano, Katherine Tynan, Margaret Postgate, Miss G M Mitchell, May Wedderburn Cannan, Cecil Spring Rice, Wilfred Owen, Rupert Brooke, Robert Laurence Binyon.

Scattered all around the graveyards and read by poets from different backgrounds: American, Canadian, English, Australian, Scottish, Irish the verses flew one after another dragging us through the desperation and pain and hope of the soldiers who fought in the WW1.

I would like to point out that distinguishing a poet’s face that evening was a challenge. They had torches attached to their foreheads and were reading from papers held with frozen fingers.

From alley to alley we made our way to the chapel.

We were welcomed with a cup of such needed hot chocolate.
We stepped inside and sat for a while listening to First Movement of Sonata no.1 in G Minor by Johann Sebastian Bach, violin: Yuka Matsumoto.

By the end of the evening our senses have given in to the feel of shrapnel, the sound of canons, the taste of medals made of tin.

It was 8.40 pm, we were still wandering through the alleys towards the exit when we spotted in the graveyard a human figure surrounded by candles. It was Irish poet Joe Duggan

reading from A. P. Herbert: The German Graves.

So we wrapped up the night into the last words of Herbert’s poem:

‘They’ll give perhaps one humble thought
To all the “English fools”
Who fought as never men have fought
But somehow kept the rules”

pictures by Patrick Napier

She was here

2009-11-10T20:47:00.000Z

..and tangled up in ivy
this tomb her humble home
no heartbeat to surrender to
so cold and so alone

a passing cloud of haven
she watches from above
you aching for her beauty
the lips you used to love

these tears of naked sorrow
are kisses that you long
days pass without tomorrow
and no one to belong

for she is now your memory
her laughter now asleep
lay alongside this marble
and weep for her
just weep

confessions...

2009-11-07T09:32:00.003Z

I must confess, I am I guess addicted to Bukowski and for the last few days and nights I've been digging out his books, shredding my nerves trying to find interviews on the net, pictures and generally anything I can get my hands on...

I've been stalking him for a while in local libraries, at Waterstones or any bookstore I come across but the last few days I could not bare anymore so I am putting closure by rewarding myself to complete and utter abandon into him and his poetry.

He holds some sort of power that I crave, dead as he is and 6 feet under, he's so alive, so true to himself so brutally honest..His insights, experiences and life style define the libertine in me, define freedom and life with no boundaries.

I can't get over him..

don't try.. is written on his grave..

so I won't...I never will, tell them Hank, tell them...

Chester by John Koethe

2009-11-04T20:05:00.000Z

Craft

2009-10-22T19:01:00.001+01:00

"I call thee, beloved one,
To love me more than anyone
I bind thy heart and soul to me
As I do will, so let it be."
(annonymus)

pana înmuiată în sîngele meu
a picurat pe oglindă ultimul vers
şi gîndul de mîine
nu se va naşte creştin

atunci
aprind luna
deschid Aradia
şi strig cele patru colţuri
minţile se prefac în şerpi ce răscolesc
şi fluturi ce bîntuie
în grotele unde
nici ziua nici noaptea nu se ştiu

acolo te găsesc
cu fruntea în mîini
obrazul tău palid
lipit de faţa întoarsă a lumii

voi pedepsi lumina dăruită
cu întunericul ochilor tăi
şi goală voi dansa cu
glezne zdrelite în cioburile
lacrimilor tale

lichidul vieţii ţi-l voi soarbe direct din inimă
şi bucată cu bucată te voi hrăni jivinelor mele
cu venele voinţei descărnate te voi privi
neputincios si pur
destrămîndu-te-n mine
o ceară căutînd scăpare înaintea focului

otrava şi pumnalul
mă aşteaptă pe masă
alături, un poem cu gust de
dragoste neîncepută
ţi se zbate în glas
şi nu pot împinge sfîrşitul
pînă la capăt

Apology of a tsunami

2009-10-20T16:47:00.001+01:00

I am a speed dialled emotion
an ex-employee from hell
my name
is
written in capitals
all over narrow alley walls
where blood traded its lingered beauty
in kind

the wind envies me
for the way I blow
into oblivion
the unforgettable truth
and its reason

disguised in a moment
of adorned power
a flightless bird
is flapping its wings out of instinct

this is the apology of a tsunami
on the peaceful shore
of a Sunday morning
my trail is a promise

but I will pass

Cardio

2009-10-17T12:57:00.006+01:00

*please enter age and level desired

70/min
trec viaţa în fugă
fără să mă asigur
sînt lovită de două gînduri
din direcţii opuse
mă rostogolesc
pe parbrizul unuia

(celălalt nici măcar nu opreşte)

120/min
mă ridic
respir în zig-zag
fac un salt spre linia galbenă
deasupra cerul e negru
pe mine
şi plouă
cineva fluieră
sînt eu

(nici măcar nu sînt pe zebră)

160/min
ajung
mă lipesc
de sticla udă a ochilor tăi
înăuntru nimeni
doar un
‘renovare pînă luni’
mă aşez să aştept

(nici măcar nu ştiu ce zi e)

..am, October

2009-10-08T20:45:00.001+01:00

I walk on cotton and cloud
or streets at random
and is nothing to do with autumn
(I’ve been thinking about this)

nights are thick
stretching like a duvet
over thin light
and flashbacks are drills
penetrating the walls of my fortress
(I am not going to talk about this)

...but your name is getting louder
and louder
in my head
and when I finally fall
asleep/ there’s an echo
and pass that
there are fields and fields
of lavender
that I’m rushing through
with senses rubbed against
each and every flower
that will never smell
the same again
(perhaps I want to talk about this)

it’s 7.00 am
a woman is walking her dog
and there are not enough fingers in the world
to count the dreams
testing positive of you

Russian roulette

2009-10-03T13:51:00.001+01:00

you’re lost in the woods of fear
the paths inside splinter your skies
like a thunder
you look at your hands
they stink of victories
that will never be forgotten
can you hear the greyhounds
sniffing your footsteps?
can you smell the gun powder
in your soul?
take this bullet
and place it in the barrel
of your silence
now put your index
on the trigger

let the hunt begin

Pour Homme

2009-09-28T14:20:00.005+01:00

de la uşă ţi-arunci paloşul,
scutul, biletul de tramvai
apoi haina cu umerii lăsaţi
ca doua bariere de tren întîrziat

azi ai pierdut o bătălie
cu tine însuţi
inamicul tău favorit
şi de ciudă
vei bea cu el
din cel mai mare pocal
găsit în dulap

veţi face contrabandă cu amintiri ilegale
(aparţinînd unor foşti colegi de birou)
şi veţi cînta împreună
imnuri şi cîntece de luptă
vă veţi privi victoriile trecute
cu mîndrie
ca pe nişte capete de cerbi împăiaţi
apoi vei adormi

în jilţul tău
în castelul tău
pe planeta ta
observat atent de organisme vii
cu gene lungi

Sunday logic

2009-09-08T22:00:00.003+01:00

As words flutter in my head
into a Brownian motion
the meaning of that thought
waves good-bye to the second

(so
does
the
poem).

I am once more
forced to intoxicate myself
with the most deluding and reassuring fact
that it did not matter

(which
is
probably
nothing).

worth living for

2009-09-05T12:18:00.000+01:00

one day I'll die
(probably young enough to remember)

and all those people
I never heard from
in years
will rush over
to say what a great person
I really was

that I used to be such
a laugh
that I liked to drink G&T
at the end of the day
Grolsch at weekends
and Baileys at Xmas

that I always found my way home
after long nights
in Tiger Tiger

that I was such a loving Mum
taking my kids to school
and McDonald’s
and never sending them out
to get cigarettes
after 10.30 PM

that I only cheated on my
significant others
a few times
and even then
I didn't really mean it

that I had beautiful eyes
which never cried but
always carried a glimmer
of hope

After the Lunch by Wendy Cope

2009-09-01T16:44:00.001+01:00

crush

2009-08-29T21:46:00.003+01:00

he knew how to sustain my gaze

(like a dissertation)

and every time he talked to me
my hands would caress each other
in hiding

(one of them pretending it was his)

I was quivering around each map,
year or name of a leader

you,

(pardon me),

you Sir
I loved more than chocolate

Bukowski's Blue bird

2009-08-22T20:21:00.001+01:00

Nag

2009-08-18T21:50:00.001+01:00

In this household there’s far too much noise!

...your mobile, your pager, your palmtop, your laptop, your desktop, your land-line, your radio, your plasma screen, your mp3, your screw driver, your GPS, your audio-books, your lawn-mower, your toothbrush, your stereo, your play-station, your VCR, your hairdryer, your podcasts, your DVD player, your digital clock, your analogue clock, your juicer, my vibrator, your drill...

Lithium (over the counter)

2009-07-31T21:54:00.004+01:00

weather and society
bipolar cousins
hang out and
hand over leaflets to the masses
here you are, they say
it’s all in control
don’t panic

and we don’t

we drink Grolsch
buy lottery tickets
and breed

the government loves us

Ditto

2009-07-19T20:45:00.002+01:00

lumea ne dădea fifty fifty

noi mototoleam adevăr după adevăr
şi aruncam cu ele în răsărituri de soare
ne păsa fix în coşul pieptului
de relaţia asta

rîdeam de lumina spartă în mii de raze
de oamenii cu riduri ce dădeau îngăduitor din cap
şi căutam mînă în mînă
un nou 100%
evitînd intrarea în sevraj

uneori mă făceam că trăiesc
ca o dîră de benzină prelinsă pe
asfaltul pe care călcai
tu te deghizai în chibritul
aruncat neatent peste umăr

alteori ne aprindeam
doar de la un gînd cu tivul rupt
de seara precedentă
ori de la o cută cu miros de trup în cearşaf

gravitaţia a fost singura lege care ne-a despărţit

şi-ntr-o luni dimineaţă
am găsit ca bilet de adio
tăcerea
un bărbat gol în casa scării
pe lîngă care treci repede
fără să-l poţi privi în ochi

Moya's 40th Birthday Party

2009-06-23T11:07:00.031+01:00

* Warning: this is a true story. Some images may be disturbing for viewers younger than 40.

***

‘Two full English please’ he says..

and these are the first words that make sense the morning after the night before.

Is 11.00 am, I am sitting in The Wish Tower cafe and the sun glasses are dark but not dark enough…so I close my eyes, for another minute until a piercing sound hits from the left:
“Mummy, Alex is throwing stones at the fish..”
Then from the right:
“Mummy Nicky hit me in the head...”

***

Yes I am a parent of two and so is the man in front of me who looks ill but managed to somehow order and pay for a couple of brunches.

We are both quiet, we don’t move much, our bodies hurt and pain is written all over our faces. I cannot yet decide which part I would like to dispose of first: my head or my feet. Men are lucky, it must be only their heads taking the blame. For everything...

Food arrives.
Forget ‘mama’s specialite de la maison’ or oysters or Xmas pudding or brownies and cream. This is IT: it’s grease and we need it. The coffee is not great but is hot and probably black.

Something is pushing through, images behind my eye-balls are coming back to hunt me. Brain becomes the Enterprise (to infinity and beyond!) penetrating a field of flashbacks. There’s no ‘beam me up, Scotty’ button, and probably no alternative transport would allow a body saturated with alcohol to travel any distance, not a yard, not an inch. So I sink deeper in my chair and remember...

***

the night started really well (please notice people being friendly with each other, their eyes still open!)

people were gathering in small groups...

..and dancing

and dancing...

and laughing (for no reason!)

and dancing...

and clapping...

and maybe loosing it a bit...

some people did not miss a thing...

unlike others...

and this was only the beginning of the end...

we helped each other at times...

for some it was too late...

but the important thing was our iron will...

of being there, despite our ..(whoops, I was gonna say age) tiredness..

and maybe level of alcohol..

we smiled...

and smiled...

and held each other...

as only friends know how to when you turn 40...

Happy Birthday MOYA!

Lies

2009-06-20T11:07:00.003+01:00

image by tomasutpen

...
they belong here
a nipple on our love’s chest
pierced by suspicion
smothered in dream
and silence
we lay on this rotten bed
of thoughts
day and night
alone/ restless/ unattended
watching it grow
between us
like a tumour

Missed

2009-06-19T12:36:00.001+01:00

you weren’t there to see my life
open up with a right click
in a new window

you were out on a piss
playing pool in the pub round the corner
luck staring you in the face
like a torch

and all my posters
were screaming your name
and all I was wearing were T-shirts with
your unshaved face
on a Sunday morning

you stumbled in
stinking of unawareness
and carried on living
without me

to Anne

2009-06-16T11:05:00.002+01:00

Alas, my love, you do me wrong

words of a king
demons of a man
seeking refuge into the heart of a woman

To cast me off discourteously

Anne
you truthful subject
yet only true to your desires

For I have loved you well and long

your grace enslaved a Tudor
changed a religion
delivered a bastard queen in waiting

Delighting in your company

and the clouds of history
rolled with the wind
a crowned head
into God’s lap

…And who but my lady greensleeves

Red

2009-06-10T23:09:00.002+01:00

jealousy is the woman in red
Jimmy Choo and Dior
through her veins runs lava
she’s got double standards, big eyes
and one purpose

she crosses the street
through your shoulder blades
and stops between your lungs
with a lit cigarette

then cuts your patience in half
bites its lips and
hands over your blade

Poetry in public

2009-06-09T10:39:00.002+01:00

in the pub across the road
men and women are drinking from
carefully polished glasses
and their beer is as cold
as the loneliness that makes them gather

their lips are practicing group discussion
lived with the euphoria of the man who doesn't want to know
but wants to belong
and above them airplanes and birds and clouds and other
accessories of the sky are passing by
but no one’s watching
but their well polished glass

I’d like to change something
I’d like to walk across
and read them a poem
but it would be so pathetic
so all I do is stare towards
my well polished glass with cold beer
and poetry hidden at the bottom

Glastonbury (...let go every June of your life)

2009-06-06T16:51:00.001+01:00

music is filling me up slowly
particles of sound sinking
under my skin
in places I never knew
I existed

I’ll never make it!

I’ll die touched by the hand of a bunch of strings
holding tight to my air guitar
covered in layers of broken light

I see you!

and your hands
lost
in a ballet of utter abandon

and these people are my witness and I witness all these people die
a similar death

Unchained

2009-06-01T00:04:00.003+01:00

numărăm pînă la 10
rupem din noi ultimele motive de-a merge mai departe
şi le aşezăm unul peste altul în
ordinea stabilită de tine
acute, cronice, fără nici o şansă

jocul acesta nu e nou
doar regulile s-au schimbat
axa noastra de rotaţie deviată
în jur acelaşi subiect

iubirea
şi-n umbra ei neiubirea şi ura şi alţii
ghemuiţi în noi într-un întuneric de calitate
generînd panică de cuvinte
ce cad se/ sparg le/ adun se/ sparg mă/ taie se/ sparg

pe masă un măr
şi calmul lui verde
e un ultim mers pe sîrmă
ori poate liniştea dinainte

pumnul tău se ridică
şi ochii
privesc mut înainte, deasupra lui, mereu
spre ceasul vechi din perete

"and time goes by so slowly"

Capacităţi

2009-05-24T23:07:00.002+01:00

durerea îţi acoperă gura ca o palmă
şi-n spatele coastei
simţi forfota de ieri
dar tresărirea zilei de mîine n-o vei recunoaşte
din prima

vei călca sfios cu frica înainte
ca o făclie
cu trupul amorţit de timp
te vei întoarce în timp
să prinzi căderea acelei secunde

şi puterea va încolţi în tine
acolo unde nu încolţise nimic niciodată
şi din cînd în cînd sufletul îţi va plînge
ca un copil cu balon
pierdut de mama într-un parc de distracţii

Class 2009

2009-05-15T22:37:00.002+01:00

aici stau toate sentimentele
cuminţi, aşezate pe fund de ghiozdan
în bănci vechi din care privim zilnic
în aceeaşi direcţie

n-am mai deschis demult o carte la pagina ta
şi seara mă culc pe gîndul vinovat
că tema semnată cu iniţialele mele şi numele tău
a fost făcută de mîntuială

la început scriam totul direct pe curat în lietere egale
aplecate în sensul ales doar de tine
coperţile de azi acoperă doar frînturi de notiţe
luate pe fugă

de ceva vreme visez
visez că sună clopoţelul şi că vine vacanţa mare
fără teme, fără ‘pe de rost’
cu frişcă, plajă şi activităţi extraşcolare

mă trezesc cu mîna ridicată
fără să ştiu răspunsul
fără să fi auzit întrebarea

doar cu dorinţa de-a mai păcăli un trimestru
de a trece mai repede peste unele subiecte
şi de a nu repeta anul

Pretence

2009-05-14T23:34:00.002+01:00

“..to keep their love you keep pretending ” Jim Morisson

I squashed a butterfly in my hand
pretending
its blue was a sacrifice
to the sky

I killed a baby snail with my foot
pretending
my loose step was
its inevitable ending

I corrupted you
with a smile
and I stopped pretending